Alcătuieşte un text format din cel puțin șapte enunturi, cu titlul întâlnire cu un astronom, în care să folosești verbele: a sosit, a salutat, prezintă, ascultă, întreabă, va veni, vor participa, vor pregăti . Folosește, ca sprijin, următoarele întrebări: Introducere: Când are loc întâlnirea? Unde se desfăşoară? Cine sunt participantii? Cuprins: Ce prezintă astronomul? Ce întrebi tu? încheiere: Cum te-ai simțit la această întâlnire? Scrie mai întâi pe ciornă, apoi pe caiet. dau coroana
Răspunsuri la întrebare
O întâlnire cu un astronom
"Strada astrelor!" i-am spus mamei, dupa ce mă intrebase unde sunt la asa o ora tarzie. Era doar cu un sfert trecut de ora 18 insa mereu exagereaza așa.
In drum spre casa, plecand de la meditațiile de fizica, am vazut un mare semn deasupra unui local, pe care scria, cu litere mari si luminoase "Vă simtiti stresat? Intrati numaidecât!". Sosind inauntru, o domnisoara de aproape aceeasi varsta ca si mine m-a salutat si mi-a facut semn sa ma asez la o masa libera. Asteptand de aproape 10 minute, ma gandeam ca facusem alegerea gresita sa vin aici asa ca ma pregateam sa ma ridic, cand, de nicaieri, un bătrânel, intr-un mod abrupt si fara nicio problema, s-a asezat inaintea mea. Speriat si derutat de tot ce se intamplase, nu reuseam sa scot niciun cuvant pe gura. "Nu este incantatoare privelistea de afara?" spuse intr-o voce aspra si totusi odihnitoare. Gura mea, inchisa ca lacatul de la o comoara plina de bijuterii, nu lăsa niciun sunet sa scape. Singurele fraze pe care puteam sa le enunt erau prin privirile ochilor mei asupra stelelor arzatoare asezate ca diamantele pe cearceaful vazduhului nemarginit. "Ia asculta aici!" rupsese bătrânelul tacerea cufundatoare si deschise geamul. "Ah, sunetul unei dupamieze bulversante". Facu o mica pauza iar apoi din nou cuvantă:"Stii, pe cand inca lucram ca astronom la observatorul din centrul orasului, imi placea întotdeauna sa ma uit la aceste misterioase bile de foc, incercand sa le studiez in detaliu, dedicandu-mi fiecare secunda din a mea viata in a le cunoaste, insa si dupa 45 de ani de cercetare, tot simt ca abia am atins varful iceberg-ului. ("scratch the tip of the iceberg" dar nu stiu care este echivalentul in romana, pls cauta pe net). Vrând sa particip la conversație, am erupt ca un vulcan, spunând: "Uneori, cred ca este mai bine sa ne minunam asupra misterelor lucrurilor pe care le iubim, decat sa le stricam toata splendoarea prin a icerca in a le gasi menirea." Moșul, uitandu-se uimit la spusele mele, la fel de surprins ca si mine, a asteptat un pic, iar apoi a inceput sa dea din cap afirmativ."Esti un baiat/fata foarte special/a", urmand prin a-mi prezenta iesirea din local.
Dupa ceva vreme, intrand in casa, primul lucru pe care-l aud fiind "Unde ai fost tot timpul asta?!", am realizat lucruri care nu cred ca puteam sa le deslusesc daca nu aveam acea discutie minunata.
Stiu ca nu sunt exact la timpurile prezentate in cerinta insa sper ca am putut fi de mare ajutor, chiar m-am bucurat sa scriu aceasta povestioara si sper ca si tie ti-a placut sa o citesti. Bafta la scoala in continuare! Domnul sa te binecuvânteze