alcatuiti o poveste de o pagina
dau coroana va roggg
Pandacorn16:
Despre?
despre care vreti voi
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Tu si lumina zorilor
Sunt Maria. Traiesc intr-un sat uitat de lume la cativa chilometrii departare de marele oras. Am 18 ani, dar nu am avut niciodata ocazia de a iesii din acest sat. De a vedea ceea ce imi poate oferii aceasta lume inafara lui. Tot ceea ce puteam face era sa visez in lumina rasaritului pe o capita de fan. Sa visez la o viata mai buna decat cea pe care mi-o ofereau parintii mei varstnici.
Pana cand s-a intamplat magia.
Era mijlocul verii, sarbatoream alaturi de persoane din tot satul recolta buna de porumb, cand au trecut niste turisti prin zona. Ceea ce nu se intampla prea des. Se oprisera ca sa ceara informatii. Tin minte perfect acea zi, aveam o salopeta de bugi cu niste bretele stranse la spate peste un tricou rosu. Parul meu era legat intr-un coc destul de dezordonat si tineam in mana un pahar de suc sprijinandu-ma de o capita de fan, cand s-a apropiat de mine cel ce mi-a schimbat viata. Era un baiat tanar, cu ochii verzi si parul saten. Nu parea un baiat venit de la sat. Era atat de incantat vazand ceea ce se intampla in jurul lui. Mi-a zambit pe loc, asezandu-se langa mine si intrebandu-ma daca cunosteam pe cineva care l-ar fi putut gazduii pentru o noapte sau doua.
Aveam noroc caci parintii mei erau niste oameni buni si intelegatori, iar noi aveam o camera libera asa ca l-am invitat la noi.
Mi-a spus ca se indrepta spre marele oras, cel la care minte mea zburda in fiecare zi.
I-am povestit ca voiam sa ma indepartez de acel satuc, macar pentru o zi, ca aveam vise mari legate de viata mea.
In acea seara ne-am plimbat prin tot satul, ne-am spus atat de multe lucruri. Cu el ma simteam parte din acele filme tipice americane. Ma facea sa ma simt parte din orasul in care voiam sa ma aflu.
Au trecut zilele iar el a trebuit sa plece. Eu mi-am luat bun ramas de la parintii mei si am plecat cu el spre marele oras, acolo de unde venea lumina diminetii.
Sunt Maria. Traiesc intr-un sat uitat de lume la cativa chilometrii departare de marele oras. Am 18 ani, dar nu am avut niciodata ocazia de a iesii din acest sat. De a vedea ceea ce imi poate oferii aceasta lume inafara lui. Tot ceea ce puteam face era sa visez in lumina rasaritului pe o capita de fan. Sa visez la o viata mai buna decat cea pe care mi-o ofereau parintii mei varstnici.
Pana cand s-a intamplat magia.
Era mijlocul verii, sarbatoream alaturi de persoane din tot satul recolta buna de porumb, cand au trecut niste turisti prin zona. Ceea ce nu se intampla prea des. Se oprisera ca sa ceara informatii. Tin minte perfect acea zi, aveam o salopeta de bugi cu niste bretele stranse la spate peste un tricou rosu. Parul meu era legat intr-un coc destul de dezordonat si tineam in mana un pahar de suc sprijinandu-ma de o capita de fan, cand s-a apropiat de mine cel ce mi-a schimbat viata. Era un baiat tanar, cu ochii verzi si parul saten. Nu parea un baiat venit de la sat. Era atat de incantat vazand ceea ce se intampla in jurul lui. Mi-a zambit pe loc, asezandu-se langa mine si intrebandu-ma daca cunosteam pe cineva care l-ar fi putut gazduii pentru o noapte sau doua.
Aveam noroc caci parintii mei erau niste oameni buni si intelegatori, iar noi aveam o camera libera asa ca l-am invitat la noi.
Mi-a spus ca se indrepta spre marele oras, cel la care minte mea zburda in fiecare zi.
I-am povestit ca voiam sa ma indepartez de acel satuc, macar pentru o zi, ca aveam vise mari legate de viata mea.
In acea seara ne-am plimbat prin tot satul, ne-am spus atat de multe lucruri. Cu el ma simteam parte din acele filme tipice americane. Ma facea sa ma simt parte din orasul in care voiam sa ma aflu.
Au trecut zilele iar el a trebuit sa plece. Eu mi-am luat bun ramas de la parintii mei si am plecat cu el spre marele oras, acolo de unde venea lumina diminetii.
e copiata
Nu
Ai vrut o compunere de o pagina. Asta am facut.
Alte întrebări interesante