alcatuiti un eseu de 25 rinduri in care sa se includa:adincul prapastios al vaii,grebenii muntilor,aerul invapaiat,imparatia imbalsamata a florilor.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Din ţara tăcerii
E poate împotriva firii să visăm prea mult, să visăm că există undeva un loc, un teritoriu, o suprafaţă a tăcerii depline.
Poate doar imaginaţia miilor de oameni, obligaţi constant să se mişte prin ceţuri groase, dinspre dimineţi de decembrie, ar putea contopi visuri despre insondabile adâncimi, care dorm în pântecul oceanului acestei planete, numite de noi, albastră.
Adâncul prapăstios al văilor de pe fundul oceanelor, ca şi grebenii munţilor acoperiti de ape-ntunecate... ne-ar putea întrista, nereuşind să acceptăm în acele locuri lipsa florilor de la suprafaţa pamântului.
Acolo, da! nu exista flori. Pentru că numai aerul învăpăiat poate susţine fragilitatea misterioasă şi încântătoare a miilor şi miilor de flori.
Dar dacă ... această muzică, diafană, a florilor, ar fi chemată de dorinţa tăcerii depline din adâncurile cele mai afunde ale mărilor?
Numai acolo, în deplina tăcere, muzica florilor va fi să fie cu adevărat grandioasă, învăluitoare, despicată-n frânturi de lumină...
Si numai atunci, grebenii muntilor şi adâncul prăpăstios al văilor, din peste tot oceanul, vor fi să se-ncline maiestuos, visând pentru întâia dată o impărăţie îmbălsămată a florilor.
Va fi o sărbătoare, unică, privită de cristalul imens al apelor nemişcate.
E poate împotriva firii să visăm prea mult, să visăm că există undeva un loc, un teritoriu, o suprafaţă a tăcerii depline.
Poate doar imaginaţia miilor de oameni, obligaţi constant să se mişte prin ceţuri groase, dinspre dimineţi de decembrie, ar putea contopi visuri despre insondabile adâncimi, care dorm în pântecul oceanului acestei planete, numite de noi, albastră.
Adâncul prapăstios al văilor de pe fundul oceanelor, ca şi grebenii munţilor acoperiti de ape-ntunecate... ne-ar putea întrista, nereuşind să acceptăm în acele locuri lipsa florilor de la suprafaţa pamântului.
Acolo, da! nu exista flori. Pentru că numai aerul învăpăiat poate susţine fragilitatea misterioasă şi încântătoare a miilor şi miilor de flori.
Dar dacă ... această muzică, diafană, a florilor, ar fi chemată de dorinţa tăcerii depline din adâncurile cele mai afunde ale mărilor?
Numai acolo, în deplina tăcere, muzica florilor va fi să fie cu adevărat grandioasă, învăluitoare, despicată-n frânturi de lumină...
Si numai atunci, grebenii muntilor şi adâncul prăpăstios al văilor, din peste tot oceanul, vor fi să se-ncline maiestuos, visând pentru întâia dată o impărăţie îmbălsămată a florilor.
Va fi o sărbătoare, unică, privită de cristalul imens al apelor nemişcate.
Alte întrebări interesante
Engleza,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Informatică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă