Question

Am nevoie de paralela intre tema creatiunii din Rig Veda si viziunea biblica asupra facerii lumii, pe de o parte, si cosmogonia din Scrisoarea I, pe de alta parte.

(Nu pot incarca o poza deoarece se vede blurata)

Rig Veda: Imnul Creațiunii:
Atunci nici Nefiinţă n-a fost şi nici Fiinţă
Nu exista nici spațiul mijlociu, nici cerul de dincolo.
Avea stăpân şi margini pe-atunci Universul?
Avea adânci prăpăstii? Dar mare? Nu se ştie.

N-a fost nici Nemurire, căci Moartea nu-ncepuse.
Nu exista niciun semn de noapte sau de zi.
Cel care respira fără suflare autonom (prin forța sa inerentă).
Nu mai exista nimic dincolo de asta.
Întunericul a existat, ascuns de întuneric, la început.
Toate acestea erau într-un ocean fără semnificație.
Când lucrul care a luat ființă a fost ascuns în vid,
atunci Unul s-a născut prin puterea căldurii.
Apoi, la început, din gândire s-a dezvoltat dorința,
care a existat ca material seminal.
Căutând în inimile lor prin gândirea inspirată,
poeții au găsit legătura dintre existent în inexistent.
Raza lor a extins lumina în întuneric:
Dar a fost Cel de sus sau a fost dedesubt?
Forța creatoare era acolo și puterea fertilă:
dedesubt era energia, deasupra era impulsul
Cine știe cu adevărat? Cine o va proclama aici? –
de unde s-a născut, de unde această creație?
Zeii sunt de această parte a creației acestei lumi.
Atunci cine știe de unde a ajuns?

Scrisoarea I (cosmogonia):
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns..
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!..
Dar deodat-un punct se mişcă.. cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!..
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii..
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii.

Viziunea biblica: Facerea lumii – extras din Biblie:
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.
6. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" Şi a fost aşa.
7. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei.
8. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!" Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul.
10. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.
12. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii,
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa.
16. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.
17. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul,
18. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20.Apoi a zis Dumnezeu: "Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!" Şi a fost aşa.

Va rog!!

Answer 1

Tema creației se regăsește în Rig Veda, în Viziunea biblică și în Scrisoarea I a lui Mihai Eminescu. În ceea ce privește paralelele dintre aceste texte, toate trei descriu momentul începutului lumii și al universului, precum și puterea divină care stă la baza creației.

Rig Veda și Scrisoarea I au o structură asemănătoare, descriind faptul că la început nu exista nici Ființă, nici Neființă, și niciun semn al zilei sau al nopții. Totuși, ambele texte afirmă existența unei forțe creatoare care a declanșat creația și au ca element central un punct care s-a mișcat și a inițiat procesul de creație.

În Viziunea biblică, Dumnezeu este creatorul universului, iar descrierea facerii lumii se face în șase zile, fiecare zi fiind dedicată creării unui aspect specific al lumii. În cele din urmă, Dumnezeu a creat omul, făcându-l după chipul și asemănarea Sa.

Toate cele trei texte sugerează că universul este o creație divină și evidențiază puterea și măreția creatorului. Deși fiecare text abordează această temă într-un mod diferit, toate trei reprezintă încercări ale oamenilor de a înțelege și explica începuturile universului și existența noastră.