As vrea un incipit pentru un text argumentativ despe varsta de aur a copilariei
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Un prim argument se referă chiar la bucuria, ingenuitatea şi puritatea privirii cu care
copilul încearcă să cuprindă lumea şi pe care orice observator, cât de cât atent, nu poate
să nu o remarce. Copilul percepe universul înconjurător ca pe un spaţiu magic, de basm.
De aceea, el nu are conştiinţa existenţei tragice pe care mulţi dintre noi o vom căpăta
odată cu înaintarea în timp. Inocenţa în care trăieşte copilul poate fi asemănată cu starea
eroului din basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, care descoperă
nemurirea şi, până să ajungă în Valea Plângerii, duce o existenţă paradisiacă.
Un alt exemplu al inocenţei în care trăieşte copilul până în momentul în care
conştientizează existenţa morţii îl putem descoperi în Hronicul şi cântecul vârstelor.
Aici, memorialistul Lucian Blaga işi aminteşte că atunci când era foarte mic, împreună
cu un tovarăş de joacă încerca să rupă cerul în două: fixau cu privirea un punct de pe cer
şi apoi porneau în direcţii opuse, sperând că în felul acesta bolta se va sfâşia şi ei vor
descoperi ce e dincolo de ea. Jocul acesta copilăresc înecetează însă brusc în momentul
în care, la doar doisprezece ani, pierzându-şi tatăl, înţelege ce înseamnă viaţa şi moartea.
În concluzie, conştientizarea morţii duce la sfârşitul subit al copilăriei.
copilul încearcă să cuprindă lumea şi pe care orice observator, cât de cât atent, nu poate
să nu o remarce. Copilul percepe universul înconjurător ca pe un spaţiu magic, de basm.
De aceea, el nu are conştiinţa existenţei tragice pe care mulţi dintre noi o vom căpăta
odată cu înaintarea în timp. Inocenţa în care trăieşte copilul poate fi asemănată cu starea
eroului din basmul Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte, care descoperă
nemurirea şi, până să ajungă în Valea Plângerii, duce o existenţă paradisiacă.
Un alt exemplu al inocenţei în care trăieşte copilul până în momentul în care
conştientizează existenţa morţii îl putem descoperi în Hronicul şi cântecul vârstelor.
Aici, memorialistul Lucian Blaga işi aminteşte că atunci când era foarte mic, împreună
cu un tovarăş de joacă încerca să rupă cerul în două: fixau cu privirea un punct de pe cer
şi apoi porneau în direcţii opuse, sperând că în felul acesta bolta se va sfâşia şi ei vor
descoperi ce e dincolo de ea. Jocul acesta copilăresc înecetează însă brusc în momentul
în care, la doar doisprezece ani, pierzându-şi tatăl, înţelege ce înseamnă viaţa şi moartea.
În concluzie, conştientizarea morţii duce la sfârşitul subit al copilăriei.
Anna12:
Nimeni13 ai dat doar copy-paste de pe internet , foarte "isteţ" !
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă