B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, in care sa argumentezi dacă un loc vizitat poate sau nu sa schimbe starea emotionala a călătorului, raportându-te atât la fragmentul extras din textul Acea fata frumoasă de Radu Tudoran, cât şi la experienta personală sau culturala.
Venind intunericul, m-am oprit la Norsingen, un sat pe drumul spre Freiburg, intr-un moment când
ploaia contenise si imi recăpătasem destul optimismul ca să mă pot bucura de odihnă. Un han modest in
mijlocul satului, numit „Bören", nu mai încape îndoială, sunt de-a binelea in Germania!
Ultimul gând înainte de a stinge lampa: ca lumea să fie frumoasă, ar trebui să aparțină numai oamenilor frumoși. Iar dacă are să mi se spună că nu sunt destui oameni frumoși pentru câte lucruri frumoase se fac, am să răspund că frumusețea omului se poate şi ea face, așa cum se fac lucrurile frumoase.
M-am culcat la ora opt şi jumătate, pe o ploaie demoralizantă. Oare n-ar fi fost mai bine dacă treceam in Franta?
Schimb planul, pe neașteptate: în loc să merg drept la Rin, voi lua-o spre Stuttgart.
Am plecat la opt dimineata, fără entuziasm și negru la față. Deși ploua, m-am simțit îmbărbătat în
mașină, cu caloriferul puțin deschis, cu spații înainte. Să fi vrut, puteam să merg fără oprire până la Hamburg.
și mai departe. Imi era bine la drum, îmi trecuseră toate îndoielile, toate temerile. Deși indicatoarele de
drum erau bune, de câteva ori am luat direcții greșite, poate fiindcă ţinta etapei nu mi se părea convingătoare,
parcă eram pornit să mă rătăcesc. M-am întors din drum fără să-mi fac inimă rea pentru ocolurile inutile. Toată ziua va fi inutilă.
Am ajuns la Donaueschingen prin inspirație și abia acolo mi-am adus aminte și mi-am dat seama că mă
aflam la izvoarele Dunării. Nu putea să fie fără emoție, și astfel, dintr-odată, ziua căpătă un sens din cele mai bogate.
Ploaia contenise pentru un timp, și-am mers în liniște în curtea palatului, cunoscut din fotografii, unde s-a hotărât că izvorăşte Dunărea. Am descoperit locul, cunoscut și el din fotografii, un bazin circular betonat, de vreo opt metri in diametru, cu pietris pe fund, colorat în tonuri verzul, cenușii, brune şi albastre. Sub ele se ascunde izvorul a cărui apă, desăvârşit de clară, pare colorată într-o nuanţă născută din toate.
De-aici sunt două mil opt sute patruzeci de kilometri până la Sulina şi pe această distanţă Dunărea coboară şase sute şaptezeci și opt de metri. Cifrele, cunoscute din copilărie, acum mă emoționau, fiindcă mă legau
de tot ce înseamnă viata mea lăsată în urmă. Dunărea face parte din mine.
Am aruncat un ban in bazinul cu apă limpede şi mi-am pus în gând ca vara viitoare să merg la Sulina,
măcar pentru o oră, ca să mă regăsesc la nivelul mării, punctul meu principal de referire.
Accept cu ușurință simbolurile; avem nevoie de ele. Izvoarele Dunării sunt multe, și la mari depărtări de bazinul care le simbolizează pe toate. La o sută de metri curge o Dunăre gata formată. Am aruncat un
trandafir în apă, întrebându-mă cât timp va face până la Marea Neagră.
Radu Tudoran, Acea fată frumoasă
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Răspuns: În fragmentul extras din „Acea fată frumoasă”, de Radu Tudoran, naratorul relatează experiențele avute în timpul unei călătorii prin Europa (mai exact, în momentul narării se afla în Germania). Pe parcursul acestei călătorii, starea lui emoțională suferă schimbări. Și eu consider că putem fi puternic influențați emoțional de locurile pe care le vizităm.
În primul rând, călătoria reprezintă ruperea individului de mediul său familiar. Această schimbare declanșează o schimbare în starea emoțională a călătorului, care, confruntându-se cu un mediu nou, nu știe la ce să se aștepte, oricât de meticulos ar fi plănuit experiența. Așadar, o mare parte din emoțiile lui va depinde de contextul în care se va afla. Spre exemplu, în fragmentul dat, autorul descrie felul în care vremea ploioasă i-a stricat cheful de a călători („M-am culcat la ora opt și jumătate, pe o ploaie demoralizantă. [...] Am plecat la opt dimineața, fără entuziasm și negru la față.”).
În al doilea rând, există anumite locuri ieșite din comun, care au o influență puternică asupra stării emoționale a oamenilor care le vizitează. Amintindu-mi propriile experiențe, îmi apare în minte parcul de distracții „Disneyland” de la Paris și vechile piramide maiașe din Uxmal, Mexic. În timp ce parcul de distracții mi-a provocat entuziasm și bună dispoziție, vizita la piramide fost dominată de o atmosferă solemnă, care m-a îndemnat să meditez asupra unor teme precum trecerea timpului și modificările suferite de mentalitățile popoarelor de-a lungul istoriei.
Așadar, locurile vizitate au, cu siguranță, o influență puternică asupra stării emoționale a călătorilor. Aceste schimbări depind atât de locul vizitat, cât și de structura psihologică a celui aflat acolo. În timp ce pentru unii parcurile de distracție sunt amuzante, alții le pot considera înfricoșătoare.