Biologie, întrebare adresată de ciufleaionela6, 8 ani în urmă

Bunaa!!Am si eu nevoie de un rezumat la această lectie si informatii despre biotop,biocenoză,umiditatea,Soare si lumina.Va rog!!!Dau 65 de puncte + coroană​

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de vidampaul55
0

Răspuns:

BIOTOP

Astfel, biotopul reprezintă locul ocupat de o biocenoză, î mpreună cu mediulabiotic şi toate elementele necesare apariţiei şi dezvoltării organismelor vii.Factorii abiotici  nu au valori constante, ci ele sunt variabile în fuctie deanotimp, alternanța zi-noapte, unele calamități etc. În raport cu modificarea lor,posibilitățile de supravietuire ale organismelor se situează între anumite limite detoleranță (maxime și minime) în care se înregistrează un anumit optim.Structura unui biotop este dată de totalitatea factorilor abiotici. Ei pot fi:geologici, geografici, mecanici, fizici și chimici. Toți acești factori influenț eazărăspândirea organismelor în diferite biotopuri. În același timp ei determină aparițiaunor adaptări ale viețuitoarelor la mediul lor de viață

BIOCENOZ

Areprezintă un nivel supraindividual de organizare a materiei vii și descrie totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) și animale (zoocenoză), care interacționează între ele și care conviețuiesc într-o biosferă (biotop), formând cu ea (el) un tot unitar și care se află într-un echilibru dinamic dependent de acel mediu. Ea se caracterizează printr-o anumită structură și funcționare dată de modelul circulației materiei, energiei și informației. Termenul de biocenoză a fost propus de Karl Möbius în 1877.

Biocenoza reprezinta o grupare de plante și animale dintr-un mediu, plantele și animalele fiind adaptate la biotopul acelui mediu.

Biocenoza și mediul ei de viață (biotopul) formează ecosistemul, în cadrul căruia ele sunt strâns corelate și intercondiționate dialectic, astfel că biocenoza poate fi definită ca populația biotopului, iar biotopul ca locul, sau mediul, ocupat de biocenoză.

Știința care se ocupă cu studiul biocenozelor se numește biocenologie sau biosociologie.

UMIDITATE

Umiditatea este cantitatea de vapori de apă conținută într-un eșantion de aer. Există trei moduri de a exprima umiditatea: umiditatea absolută, umiditatea relativă și umiditatea specifică. Umiditatea absolută este cantitatea de vapori de apă (în grame) conținută intr-un volum de aer egal cu unitatea. Umiditatea relativă (abreviat RH) este raportul dintre presiunea parțială a vaporilor de apă în condițiile date și presiunea parțială a vaporilor in condiții de echilibru, la aceeași temperatură. Umiditatea relativă depinde de temperatură și presiune.

SOARE (nu stiu daca vorbesti despre stea)

Soarele este steaua din centrul Sistemului Solar. Este o sferă aproape perfectă din plasmă fierbinte,ținută de gravitație și modelată de un câmp magnetic.Este de departe cea mai importantă sursă de energie pentru viața de pe Pământ. Diametrul său este de aproximativ 1,39 milioane de kilometri (sau este de 109 ori mai mare decât al Terrei), iar masa sa este de aproximativ 330.000 de ori mai mare decât a Terrei. Reprezintă aproximativ 99,86 % din masa totală a Sistemului Solar.Aproximativ trei sferturi din masa Soarelui este formată din hidrogen (~ 73 %); restul este în mare parte heliu (~ 25 %), cu cantități mult mai mici de elemente mai grele, inclusiv oxigen, carbon, neon și fier.

Soarele este o stea cu secvență principală de tip G (G2V). Ca atare, este denumită în mod informal și nu complet exact o pitică galbenă (lumina ei este mai aproape de alb decât de galben). S-a format cu aproximativ 4,6 miliarde de ani în urmă din colapsul gravitațional al materiei într-o regiune a unui nor molecular mare. Cea mai mare parte a acestei materii s-a adunat în centru, în timp ce restul s-a aplatizat într-un disc orbitant care a devenit Sistemul Solar. Masa centrală a devenit atât de fierbinte și densă încât în cele din urmă s-a inițiat fuziunea nucleară în nucleul său. Se crede că aproape toate stelele se formează prin acest proces.

În prezent, Soarele fuzionează aproximativ 600 de milioane de tone de hidrogen în heliu în fiecare secundă, transformând 4 milioane de tone de materie în energie. Această energie, care poate dura între 10.000 și 170.000 de ani să scape din nucleul său, este sursa luminii și a căldurii Soarelui.

Când fuziunea hidrogenului din nucleu se va diminua până la punctul în care Soarele nu mai este în echilibru hidrostatic, nucleul său va suferi o creștere însemnată a densității și temperaturii în timp ce straturile sale exterioare se extind, transformând în cele din urmă Soarele într-o gigantă roșie. S-a calculat că Soarele va deveni suficient de mare pentru a încorpora orbitele actuale ale lui Mercur și Venus și va face Pământul de nelocuit – dar după aproximativ cinci miliarde de ani. După aceasta, își va revărsa straturile exterioare și va deveni un tip dens de stea în răcire cunoscută sub numele de pitică albă și nu va mai produce energie prin fuziune, dar va continua să strălucească și va elibera căldură din fuziunea sa anterioară.

Efectul enorm al Soarelui pe Pământ a fost recunoscut încă din timpurile preistorice, iar Soarele a fost considerat în unele culturi o zeitate.

sper ca te-am ajutat :)

Explicație:

Alte întrebări interesante