caracterizarea directa si indirecta lui fat frumos din lacrima
Răspunsuri la întrebare
Protagonistul basmului poate fi identificat chiar din titlul operei "Făt-Frumos din lacrimă". El întruchipează prototipul personajului pozitiv al basmelor românești, care învinge mereu raul.
Personajul principal, masculin, este caracterizat pe parcursul textului atât în mod direct cât indirect. Prima mofalitate pe care o putem observa este cea directa de care ne putem da seama din titlu. Făt-Frumos este un nume tipic acordat eroilor basmelor populare, el semnificând de fapt "copil frumos". Însă, aici se mai adaugă numelui porecla "din lacrimă" care ne duce cu gândul la trăsăturile fizice ale acestuia. Ne putem da seama de frumuseţea exterioara a eroului din secventele "împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu parului bălai ca razele lunii".
El este caracterizat indirect prin intermediul factelor sale (" spuse să-i facă un buzdugan de fier, îl arunca în sus de despica bolta cerului, îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse-n doua"). Din aceste rânduri putem observa niște caracteristici cu care nici o ființă umana nu este însușita. Forță ieșită din comun şi puterea îl caracterizează pe erou. Aceste hiperbole cu care autorul accentuează portretul personajului ne oferă o viziune mai clara asupra unui adevărat erou.
Prin intermediul acestui erou, autorul promovează valori umane precum frumosul, onestitatea și dreptatea.
Răspuns:
CARACTERIZARE PERSONAJ
Personaj fantastic, Făt-Frumos se remarcă, în primul rând, prin naşterea miraculoasă şi dublă (o dată din lacrima Maicii Domnului, a doua oară prin binecuvântarea Domnului şi a Sfântului Petru); proba morţii trimite la coborârea în Infern din mitologia antică, văzută ca o probă supremă pentru cel care urmează drumul iniţiatic (traseu obligatoriu pentru orice erou de basm). El posedă toate calităţile unui erou (binevoitor, loial, milos, drept, viteaz, onest etc.) şi are puteri supranaturale (se luptă cu alte personaje fantastice: Mama pădurilor, Genarul, baba; înţelege glasul animalelor ş.a.m.d.), fiind susţinut în drumul iniţiatic (trecerea probelor) de numeroase ajutoare (Ileana, calul năzdrăvan, roaba babei, împăratul ţânţarilor ş.a.). Se caracterizează, asemenea unui personaj romantic, prin melancolie.
Originea populară a basmului şi admiraţia lui Eminescu pentru folclor răzbat din felul în care este înfăţişat feciorul gata de plecare. El poartă „haine de păstor, cămeşă de borangic (...), mândră pălărie cu flori (...)", iar la brâu are „fluier de doine şi altul de hore". Depăşind mitul orfic, cele două instrumente (de fapt, variante ale aceluiaşi instrument) simbolizează, mai degrabă, cei doi poli ai cântecului popular: dorul, jalea glăsuite de doine şi veselia horelor. Şi la nuntă, Făt-Frumos are „cămaşă de tort cu raze de lună, brâu de mărgăritare, manta albă ca ninsoarea".
In finalul basmului aflăm, pe lângă tipica formulă „au trăit apoi în pace şi în linişte ani mulţi şi fericiţi", că „pentru feţii-frumoşi vremea nu vremuieşte", adică imaginea lui Făt-Frumos, ca o chintesenţă a calităţilor umane în viziunea populară, nu va fi deteriorată niciodată.