Caracterizarea personajului Ieremia din toate pânzele sus minimum 150 cuvinte va roggg
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Ins zdrentaros, slab si desirat, un om de vreo treizeci de ani, cu o traista pe umar si o flinta ruginita sub brat, leganandu-se impreuna cu aceste poveri, nu prea stapan pe picioarele Iti?, acesta este Ieremia, barbatul care-l cunoaste pe Anton Lupan in baraca ce avea ca reclama doua versuri: "Exersati ochiul si-o mana I Pentru patria romana!".
Aici, Ieremia dovedeste tuturor cat de bine poate ochi si ii ia banii celui ce stapanea dugheana; sub aplauzele si laudele multimii, Anton Lupan hotaraste sa-i propuna colaborarea, integrarea adica in viitorul echipaj al "Sperantei". Fire sociabila, ochitorul ia in gluma intreaga conversatie, pana isi da seama de seriozitatea conlocutorului, si astfel, bunul tintas devine membrul viitorului echipaj, neformat pana atunci. Aceste trasaturi, autorul le-a detaliat, conform stilului narativ abordat in prezentarea personajelor, intr-un veritabil portret fizic: "Omul de langa el, inalt din cale-afara, sa fi zis ca-i desirat, daca n-ar fi fost destul de spatos, avea un cap cam micut pentru trupul lui. un cap de pasaroi, cu nasul ascutit, cu ochii apropiati, cand vicleni, cand glumeti, cu barbia ingusta si cu obrazul plin de tepi.
Purta un fel de cioareci hartaniti, stransi cu nojitele opincilor pana sub genunchi, dar in sus avea o haina de marinar, peticita cam peste tot, care nu se potrivea nici cu cioarecii, nici cu caciula de oaie din cap". Anterior fusese paznic la un boier peste Brates, de unde-i ramasese flinta, cea de care se simtea cu adevarat unit: "cum am dus pusca la ochi, parca m-am simtit frate cu ea".
Marangoz, ca si varul Haralamb, Ieremia stia carte cata uitase mesterul sau: "Stiu sa socotesc si sa citesc atata cat sa nu spuna lumea ca-s prosf
Devenit membru al echipajului "Speranta", se adapteaza relativ repede la viata de marinar si nu uita niciodata sa-si dovedeasca abilitatile; fire iute si saritoare, raspunde la orice chemare, demonstrand un adevarat spirit de echipa. Nu iese din vorba superiorului, chiar daca nu intelege uneori motivul pentru care trebuie sa faca asa. Mai realist decat varul Haralamb, Ieremia poseda un fin spirit de observatie acompaniat mereu de simtul umorului, toate acestea fiind incoronate de mult devotament si abilitati practice.
Nemai fiind niciodata pe mare, pentru Ieremia totul este nou, provo-candu-i uimirea in toate colturile fiintei lui; la fel se intampla si cand trece prin stramtoarea Gibraitar, unde nu poate crede ca stancile au acea forma dreapta numai ca rezultat al actiunii naturii: "- Domnule, intreba Ieremia, cu ochii cat cepele, asa a fost stanca asta de la inceput? Ai zice ca-i taiata cu ferastraul de sus pana jos () Ieremia se cruci cum se cruceau si ceilalti".
Ca si Mihu, el e dominat de intrebari si nelamuriri, caci, atat marea cat si goeleta sunt lucruri total noi; insa pusca nu i se pare noua atunci cand trebuie sa distruga ambarcatiunile felucilor de pe coastele Africii, porniti in urmarirea goeletei spre a o jefui: "Daca nu-i nimeresc, sa nu-mi mai spui Ieremia! striga, ducand la ochi vechea lui flinta." Ambitios si darz, hotarat in ceea ce-si propune sa faca, tenace, el e barbatul in care tot echipajul crede atunci cand se afla la ananghie. Astfel, caracterizat mai mult indirect decat direct, Ieremia ramane unul din stalpii echipajului, fara de care acesta si conducatorul lui nu s-ar fi descurcat.
Explicație:
nu trebuie sa scri tot