Caracterizarea personajului MOS MIRON din Romanul lui Eminescu, scris de Cezar Petrescu, va rog. Cel mai bun raspuns primeste coroana!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Moș Miron este personajul principal al fragmentului,numele de,,moș”arată vârsta înaintată,este un titlu de respect pentru anii vieții.Îndeletnicirea lui este de a crește albine și astfel anii i-au dat înţelepciune şi un spirit al cunoașterii.
Pentru a-l caracteriza pe moș Miron autorul foloseşte atât caracterizarea directă, cât şi cea indirectă.
Caracterizarea directă este făcută direct de narator, precum şi de alte personaje.
Din spusele directe ale naratorului,moșul îl primește pe Mihăiță(Mihai Eminescu),alintându-l cu bucurie,în prisacă-loc al echilibrului,al cunoașterii,al dragostei.Aici era un întreg univers al poveștilor,al dulceții mierii.Naratorul îl descrie,privindu-l,,rezemat în perete”ca pe un tablou,cu chipul brăzdat de încrețiturile lăsate de anii prin care și-a trecut viața.Cutele adânci de pe față sunt încrețituri ale timpului și se ascund în barba albă,ce-i dă chipului un aspect frumos și cuviincios,puternic și ocrotitor,asemenea unui sfânt din icoane.Interesanți sunt ochii,oglinda unui suflet plin de bucuria de a trăi alături de vietățile miraculoase ce răspândesc norocul,ele,albinele i-au dat înțelepciune,frumusețea vârstei.
Modalităţile de caracterizare indirectă sunt în special comportamentul şi vorbele personajului, dar şi felul în care este îmbrăcat şi chiar numele lui:este un moș hâtru,pus pe glume,se preface că nu-nțelege vorbele băiatului și-l aseamănă cu zicala vulpii și a strugurilor acri, explicându-i astfel că în măsura în care se regăsește pe el sau pe cei din jurul său va ajunge să se cunoască.Dorește să-l aibă aproape și,necăjit,constată că băiatul se supără mai mult decât trebuie,că nu-i înțelege glumele,poate și din cauza vârstei fragede,poate c-ar trebui să se producă o profundă răsturnare a sistemului de valori,astfel în anii viitori va avea de suferit,neînțelegând adevărurile ascunse ale cuvintelor.Felul în care vorbește îi arată vârsta,este încet la vorbire, el se gândeşte bine şi apoi vorbeşte, este cumpătat,chiar dacă este glumeț,hazliu,are simţul măsurii, ştie să chibzuiască bine înainte de a vorbi. răspunde calm şi liniștit, aduce vindecare şi mângâiere.Gesturile lui sunt tandre,protectoare.
Mihăiță este timid,nehotărât,inocent,nu-nțelege glumele moșului,luând în serios tot ce-aude,dar în vizita lui va primi o adevărată lecție de viață: va înțelege de ce este atras de prisaca moșului-acolo este locul căldurii unui suflet,al înțelegerii,al prieteniei.Este un loc sacru dominat de un om din ale cărui cuvinte culege ca o albină nectarul,dragostea de oameni,armonia,comunicarea,se va maturiza,va dobândi înțelepciune,se va înfrupta din mierea vieţii, dar se va strădui să o obţină,îi va conferi existenţei un înţeles.
Dialogul dintre cele două personaje este asemenea unei învățături:orice viață se trăiește cu fruntea sus, spatele drept, inima ușoară și nu prea în serios, acceptând ceea ce este, schimbând ceea ce se poate, lăsând în urmă ceea ce împovărează, privind în viitor cu speranța și credință.
În concluzie, prin moș Miron, autorul a conturat un anumit tip care oferă sfaturi de bine,iar,,Mihăiță”îi este recunoscător pentru ele. Cuvintele utilizate au caracter popular, autorul folosește, prin narațiune și dialog, cuvinte uzuale pentru mediul unei prisăci în care se desfășoară acțiunea, iar zicătorile utilizate au rolul de marca și accentua caracterul vorbit al vocabularului folosit.
Explicație: