Question

caracterizati parsonajele din fabula cainele si catelul de grigire alecandrescu.

Answer 1

Samson apare ca un personaj care caută să atragă mulțimea de partea sa, afișînd o falsă modestie (”Și eu poate sunt nobil, dar n-o arăt, nu-mi place”; ” Cîine sadea imi zice, iar nu domnia-voastră”), iar minciuna îl ajută să-și afirme ideile și poziția pe care o dorește egală cu a celor de rang inalt. Susținind egalitatea intre semeni (”Cît pentru mine unul, fiestecine știe/ C-o am de bucurie/ Cînd toată lighioana, măcar și cea mai proastă, Cîine sadea imi zice, iar nu domnia-voastră ”), ceea ce apoi se dovedește a fi o minciună (”Noi, frații tăi, răspunse Samson plin de mînie”), el caută să-i impresioneze pe ascultătorii săi. El se apreciază ca fiiind un nobil, dar fără a arăta acest lucru (”Și eu poate sunt nobil, dar n-o arăt, nu-mi place”). Samson reprezintă omul orgolios, mîndru (”numai pe noi mîndria nu ne mai părăsește”), este parvenit care incearcă să fie modest, dîndu-se drept cine nu este (”poate sunt nobil”, ” Cîine sadea imi zice, iar nu domnia-voastră”). Este cinic și fățarnic, mînios, dar totodată și fals ( ”Oamenii spun adesea că-n țări civilizate/ Este egalitate”; ”Noi, frații tăi, potaie!”). samson este foarte invidios: el neagă puterea altora (”Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva,/ Care cred despre sine că prețuiesc ceva”) și se crede singurul ”atotputernic” (”Cunoști tu cine suntem”). Autorul îl prezintă ca ”un dulău de curte ce latră foarte rău”.

Insă pe cățelul Samurache, autorul îl prezintă ca ”un simplu privitor ce ședea la o parte” și care nu știe să deosebească adevărul de minciună, căzînd pradă falsității lui Samson. Fiind naiv și încrezător, el este atras de cuvintele pline de speranță ale dulăului. Insă pentru acest lucru el va fi pedepsit chiar de insuși Samson, care îi spune pe un ton jignitor (”potaie”, ”lichea nerușinată”) și plin de amenințări (”O să-ți dăm o bătaie / Care s-o pomenești”) care este adevăratul sens al cuvintelor sale: ”Că voi egalitate, dar nu pentru căței”. Prin aceste cuvinte el dovedește că îi subapreciază pe cei mai slabi decît el și vrea să-i menținsă sub starea lor de supunere față de cei ce sînt mai puternici. Samorache reprezintă omul simplu (”simplu privitor”), observator (”auzind vorba lor”). Este lipsit de mîndrie și demnitate, e băgător, lingușitor și laș (”Și că nu au mîndrie, nici capriții deșarte,/ S-apropie îndată”). El laudă pe cine nu trebuie, afișîndu-se frați cu ei (”Gîndirea voastră, zise, imi pare minunată,/ Și sentimentul vostru îl cinstesc, frații mei”). Dar cînd e pus in fața faptului, el ezită (”Dar ziceați…”).