Question

Care este importanta fiecarui invelis l Pamantului pentru biosfera .
Va rog ajutor!!!!!

Answer 1

 BIOSFERA1.Structura biosferei.2.Funcţiile biosferei.3.Circuitul biotic al materiei în biosferă:a.Circuitul carbonului.b.Circuitul azotului.c.Circuitul fosforului.d.Circuitul calciului.e.Circuitul sulfului.f.Circuitul oxigenului.g.Circuitul apei.4.Noosfera – etapa actuală de dezvoltare a biosferei. BIOSFERA1.Structura biosferei.2.Funcţiile biosferei.3.Circuitul biotic al materiei în biosferă:a.Circuitul carbonului.b.Circuitul azotului.c.Circuitul fosforului.d.Circuitul calciului.e.Circuitul sulfului.f.Circuitul oxigenului.g.Circuitul apei.4.Noosfera – etapa actuală de dezvoltare a biosferei.IViaţa sub diverse forme de organizare poate exista în diferite împrejurări. Acea parte a globului pământesc (litosfera, hidrosfera şi atmosfera) care este populată de organisme vii (plante, animale,microorganisme) se numeştebiosferă(din gr. „bios” – viaţă, „sphaira” – glob).Termenul „biosferă” în literatura ştiinţifică a apărut în 1876 graţie savantului austriac Eduard Suess.El afirma: „Un lucru pare străin pe acest copr imens, alcătuit din diferite sfere (geologice)... La suprafaţacontinentelor se poate distinge o biosferă de sine stătătoare”.Fondatorul concepţiei despre biosferă este considerat savantul rus V.I. Vernadski, care în 1924 a publicat lucrarea sa „Biosfera”. El a completat definiţia astfel: pe planeta noastră în biosferă nu există viaţă independentă de mediu şi substanţa viu, adică totalitateaorganismelor legate în cel mai strâns mod de mediul ambiant. Dânsul a remarcat două particularităţi generaleale biosferei:1.biosfera reprezintă învelişul viu al pământului;2.biosfera reprezintă învelişul pământului care transformă radiaţia cosmică în energie (electrică,chimică, mecanică, de căldură).Ultima definiţie a biosferei este următoarea:Biosfera– este un sistem eterogen de dimensiuni planetare care integrează materia vie şi componenteleanorganice ale scoarţei terestre într-un tot unitar, conectat la câmpul energetic al ecosistemului. Dimensiunile spaţiale ale biosferei.Există mai multe puncte de vedere (concepţii, metodologii) cu privirela graniţele biosferei,  punându-se în primul rând accentul pe compoziţia ei chimică. Principalele sunt trei:1. Abordarea formalăa problemei, conform căreia, după V. I. Vernadskii, grosimea biosferei estelimitată la câţiva kilometri, cuprinzând nu numai roca-mamă, pe care este situat solul, dar şi un strat important deroci magmatice. Autorul opina că roca-mamă şi rocile magmatice de sub aceasta fac parte din structura biosferică,numindu-le „fostele biosfere", dat fiind că în trecut ele au fost metamorfozate şi influenţate geochimic de cătrelumea organică vie (substanţa vie) din perioadele geologice precedente.2. Abordarea structurală,conform căreia biosfera cuprinde numai zonele în care activitateaorganismelor vii este maximă. După A. N. Tiuriukanov (2001), aceste zone active poartă denumirea devitasferă (- sfera vieţii). În literatura vest-europeană şi americană se foloseşte termenul parabiosferă.În limiteleabordării structurale, în biosferă trebuie incluse zonele care cuprind toate cele trei componente ale structurii biosferei:a) totalitatea organismelor vii. b) produsele activităţii acestora (metaboliţii mediului).c) substanţa complexă bioinertă, care, la rândul ei, reprezintă rezultatul interacţiunilor funcţionale(biogeochimice) ale substanţei vii, materiei biogene şi inerte; în urma acestor interacţiuni se formează sisteme caremanifestă proprietăţi emergente (cu totul noi). Un astfel de exemplu poate servi solul.3. Abordarea funcţională,în cadrul căreia se pune problema măsurii includerii în componenţa biosferei a unei anumite părţi a substanţei inerte. Răspunsul la această întrebare, parţial, l-a dat V. I. Vernadskii, careafirma că în biosferă are loc un circuit (schimb) permanent al atomilor dintre materia inertă, lipsită de viaţă, şiorganismele vii, circuit ce străbate întreaga biosferă şi determină condiţiile ei de existenţă. Această abordare biogeochimică reprezintă un interes deosebit, deoarece ea cuprinde nu numai cele trei componente menţionatemai sus, dar şi substanţa inertă.