Care-i atitudinea suratelor fata de zburător și cum este ea exprimata in poezie ?
De ce Ion Heliade Rădulescu recurge la acest personaj (suratele)?
(Zburătorul de Ion Heliade)
Răspunsuri la întrebare
G. Călinescu identifica în Zburătorul unul dintre miturile fundamentale ale literaturii noastre, mitul Zburătorului. Ion Heliade Rădulescu surprinde în creația sa, apariția dragostei, într-un moment tainic, încordat, de trecere de la vârsta copilăriei inocente spre vârsta tulburătoare și copleșitoare a adolescenței.
În cea de a treia parte, care debutează cu reluarea motivului stelei căzătoare, descrierea este înlocuită brusc cu dialogul, credința populară fiind evocată de autor prin intermediul suratelor. Ele sunt cele care observă „lumina iute ca un fulger” care se îndreaptă spre casa fetei și care, cu o atitudine plină de compătimire, confirmă bănuiala confuză a Floricăi exprimată în monologul inițial"o fi vrun zburător!", ca într-un cor antic. (În piesele teatrului antic grecesc, corul reprezenta un personaj colectiv, care participa la poveste la fel de mult ca actorii înșiși.)
Atitudinea suratelor față de Zburător este redată prin exclamația imprecație (figura de stil care se exprimă sub formă de blestem) „vro pacoste de zmei?”, dezvoltată pe parcursul întregului dialog și scoate în evidență portretul acestuia, foarte asemănător cu unii eroi ai basmului românesc. Zburătorul pare un alt Luceafăr, venit din vis, care tulbură, pune stăpânire și deanturează condiția ființei pe care o vizitează.
Ion Heliade Rădulescu preia motivul Zburătorului din folclor și îl integrează într-o structură fără conotații malefice. Întreaga atenție se concentrează pe ființa umană în relație cu sinele, cu natura și ceea ce se află dincolo de puterea obișnuită de a înțelege. Ipostazele ființei determină și structura particulară a operei: prima parte este o idilă orientată pe investigația psihologică, a doua un pastel iar a treia o legendă mitologică. În poemul cu o construcție circulară, Florica parcurge drumul de la intuiție la cunoaștere.
Autorul stăpânește arta de a pune alături vorbirea directă cu descrierea, conferind autenticitate dialogului prin integrarea cu subtilitate a regionalismelor, formelor limbii vorbite, exclamațiilor și interogațiilor retorice, apelativelor, fonetismelor regionale, substitutelor populare, locuțiunilor verbale și imprecațiilor.
Succes și spor la teme!