Question

Care sunt modurile de coordonare in fraza si ce inseamna fiecare?

Answer 1

Răspuns:

Coordonarea este o relație sintactică care se stabilește între funcții sintactice (părți de propoziție / propoziții) de același fel. Acest ultim aspect este foarte important, deoarece dacă avem de-a face cu propoziții de tipuri diferite, atunci e posibil să avem un raport de subordonare sau să nu existe o relație sintactică între funcțiile sintactice respective.

În frază, ca și în propoziție, modurile de coordonare sunt aceleași: prin juxtapunere (virgulă) sau prin joncțiune (conjuncții / locuțiuni conjuncționale).

A. juxtapunerea (marcată prin virgulă) se folosește atunci când propozițiile de același fel urmează una după alta fără alte elemente de legătură:

• Andrei desenează, ¹/ Maria citește, ²/ Paul se uită la televizor. ³/

propozițiile P1, P2, P3 sunt propoziții principale și se află în raport de coordonare, prin juxtapunere

• Elevul ¹/ care este atent, ²/ care este cuminte, ³/ care răspunde frumos ⁴/ va fi întotdeauna apreciat de profesori. ¹/

propozițiile P2, P3, P4 sunt propoziții atributive și se află în raport de coordonare, prin juxtapunere

B. joncțiunea se realizează prin folosirea unor conjuncții coordonatoare (sau locuțiuni conjuncționale, sau grupuri de cuvinte cu valoare de conjuncție coordonatoare) ca elemente de legătură între propozițiile de același fel.

• Andrei desenează ¹/ și Maria citește, ²/ iar Paul se uită la televizor. ³/

propozițiile P1, P2, P3 sunt propoziții principale și se află în raport de coordonare, prin joncțiune

Conjunctiile şi locuţiunile  conjuncţionale coordonatoare (mijlocul prin care se realizează joncțiunea) pot fi:

1. copulative (indică asocierea, gruparea): și, nici, precum și, ca și

• George a cântat ¹/ și Mihai a recitat o poezie. ²/
• Am văzut ¹/ ce mi-ai adus ²/ precum și ce mi-ai luat. ³/

Tot aici se includ și structurile coordonatoare copulative cu elemente corelative: un element adverbial în prima propoziţie, dublat de un element conjuncţional în a doua propoziţie: atât..., cât şi ; nu numai..., ci şi ; nu numai că..., ci şi ș.a.

• Nu numai că a cântat, ¹/ ci a și dansat foarte frumos. ²/

2. disjunctive (indică alegerea între mai multe posibilități): sau, ori, fie (obligatoriu repetat)

• Vom merge la mare ¹/ sau vom merge la munte. ²/
• Fie va învăța, ¹/ fie va rămâne repetent. ²/

3. adversative (exprimă contrazicerea, contrastul): dar, însă, iar, ci, numai că, doar că

• Am ajuns cu întârziere, ¹/ dar am fost iertat. ²/
• Știu totul, ¹/ doar că nu pot ²/ să-ți spun. ³/

4. concluzive (arată o relaţie „premisă” - „concluzie” între doi termeni ce nu pot fi inversați): deci, aşa că

• Am ajuns târziu, ¹/ așa că mi-am cerut scuze. ²/

Coordonarea prin joncțiune concluzivă se poate realiza și prin adverbe şi locuţiuni adverbiale echivalente unor conjuncții concluzive, cum ar fi: aşadar, vasăzică, în concluzie, în consecinţă, prin urmare

• Am ajuns târziu, ¹/ în concluzie mi-am cerut scuze. ²/
• Nu a învățat lecția, ¹/ prin urmare a luat un 4. ²/

În funcție de complexitatea frazei, putem întâlni ambele moduri de coordonare sau conjuncții de tipuri diferite:

• Andrei desenează, ¹/ Maria citește, ²/ iar Paul se uită la televizor. ³/

între propozițiile P1 și P2 avem juxtapunere, iar între P2 și P3 avem joncțiune prin conjuncție adversativă

• Am ajuns cu întârziere ¹/ și am uitat caietele acasă, ²/ dar am fost iertat. ³/

între propozițiile P1 și P2 avem joncțiune prin conjuncție copulativă, iar între P2 și P3 avem joncțiune prin conjuncție adversativă