Ce este personificarea?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
O definiție clasică a personificării ar fi următoarea:
________________________________________
Personificarea este figura de stil prin care se atribuie acțiuni sau însușiri omenești unei ființe necuvântătoare, unui obiect, unui fenomen sau unei noțiuni abstracte.
________________________________________
Să detaliem:
Figurile de stil, numite și procedee stilistice, sunt des folosite de scriitori deoarece ele sporesc expresivitatea unui text literar. Există peste o sută de tipuri de figură de stil, dar în școală se studiază doar câteva, cele mai importante.
Personificarea este o figură de stil realizată la nivel semantic (al sensului cuvintelor) și se bazează pe o asemănare sau pe o analogie cu un comportament uman.
Umanizarea obiectului personificat ne arată faptul că suntem în prezența unei personificări, nu a unei comparații sau metafore.
- „pisica se mișcă în jurul meu ca și cum ar dansa” = comparație
- „pisica dansează în jurul meu” = personificare
Doi termeni diferiți se îmbină obligatoriu pentru a alcătui o personificare:
- obiectul care este personificat
- acțiunea sau trăsătura care îl umanizează
I. Obiectul care este personificat (subiectul sau tema personificării) poate fi orice lucru, fenomen, noțiune sau ființă non-umană. Cuvântul respectiv este folosit la sensul lui propriu, încărcătura stilistică purtând-o al doilea termen al personificării.
- un obiect concret, inert: „calculatorul îmi este un bun prieten”, „Cetatea Neamțului vorbește despre întâmplări demult trecute”
- orice ființă vie, cu excepția omului: „tare mândru de coada lui, păunul vrea să fie stăpânul curții”, „florile s-au speriat de furtună”
- un fenomen sau un element inanimat al naturii: „zâmbind, Luna se arată dintre nori”, „o adiere mângâie blând florile sfioase”
- o noțiune abstractă: „simți cum timpul te dușmănește câteodată”, „succesul îi făcea deja cu ochiul”
II. Trăsăturile omenești care sunt atribuite prin personificare sunt diverse. (cuvintele sunt folosite uneori cu sensul lor figurat):
- acțiuni și comportamente umane (a râde, a zâmbi, a plânge, a dori ceva, a gândi, a vorbi, a dansa, a hotărî, a visa, a plănui etc): „iepurele visa odată să ajungă regele pădurii”, „părea că și casa râdea și plângea odată cu locuitorii ei”, „mașina gâfâie la deal”
- emoții umane (iubire, ură, bucurie, deznădejde, speranță, disperare, uimire, plictiseală etc.): „uimit de atâta lene, cocoșul le apostrofă cu un cucurigu sonor pe găinile ce moțăiau plictisite lângă gard”
- însușiri omenești: „cu o mare tristețe în suflet, vechiul turn se prăbuși la pământ”, „bucuroase de noua lor zugrăveală, zidurile cetății ne priveau vesele”
De multe ori, într-o frază sau într-un fragment de text, aceeași temă primește mai multe personificări:
„bucuroase de noua lor zugrăveală, zidurile cetății ne priveau vesele”
„sfioase și gingașe, narcisele își ridică privirea spre soarele dimineții, admirându-i strălucirea”
- Atribuirea unor replici obiectelor sau ființelor necuvântătoare este un alt mod de a realiza o personificare, caz în care al doilea termen al personificării îl constituie chiar aceste replici:
„- Trezește-te, leneșule, trezește-te, trezește-te! suna strident ceasul deșteptător.”
„- Ce faci aici? Ce vrei de la noi? ciripiră păsărelele din pom”.
→ În literatură, personificarea este una dintre cele mai folosite figuri de stil. Creația lirică abundă de personificări, iar anumite specii literare, de exemplu fabula, ar fi de neconceput în absența personificărilor.
Dar personificările se întâlnesc și în alte domenii, nu doar în literatură: în vorbirea cotidiană („cred că mașina asta mă urăște”), în marketing și economie („graficele vorbesc de la sine”), în publicitate („detergentul minune adoră hainele tale colorate”) ș.a.
→ Trebuie precizat și faptul că unii teoreticieni extrag epitetele personificatoare din sfera personificărilor, încadrându-le doar ca epitete. În acest caz, atribuirea de simple însușiri omenești nu este considerată o personificare, ci un epitet personificator. Personificarea se realizează doar prin atribuirea de acțiuni, dorințe, comportamente umane.
„vrăbiile bârfitoare” = epitet personificator
„vrăbiile își bârfesc suratele” = personificare