Ce funcții are coexistenta miraculosului, a umorului și a sentimentului în secventa despre chipul mamei.
Consideri ca se justifica replica tatălui : "Poi da, mai femeie [...] cu miez de nuca"? Nu cumva ironia lui este deplasata? Ni se atrage atenția asupra acestui aspect?
Reproșul soției se motivează?
AMINTIRI DIN COPILARIE
Răspunsuri la întrebare
Ca şi în cazul altor personaje din opera sa, Creangă nu se opreşte numai asupra portretului fizic, ci îşi concentrează atenţia și spre cel caracterologic. Personajele sunt văzute în mişcare, iar elementele care le individualizează sunt gesturile, atitudinea sau limbajul.
O secvenţă epică semnificativă este prezentă în cel de al doilea capitol în care sunt narate șotiile copiilor, atitudinea mamei faţă de aceste comportamente şi discuțiile în contraductoriu dintre Smaranda şi Ştefan a Petrei în privinţa copiilor.
Mama, spre deosebire de tată, se dovedeşte a fi mai aspră și mai autoritară cu copiii, înţelegând că dragostea de mamă nu se manifestă prin duioşii, zbenguieli şi îngăduinţă.
În dialogul dintre cei doi ironia tatălui este puțin deplasată, însă acest dialog ne oferă o parte consistenă a portretului caracterologic pe care autorul o face tatălui său. Spirit practic, Ștefan a Petrei dispreţuieşte învăţătura şi canoanele bisericeşti și se amuză atunci când Smaranda se necăjeşte din cauza zburdălniciei copiilor.
Reproșul soției se motivează deoarece, spre deosebire de soțul ei, dragostea şi devotamentul său se manifestă cu discreţie şi tact pedagogic, ea știind să folosească cu abilitate răsplata şi pedeapsa.
Succes și spor la lecții!