Limba română, întrebare adresată de Deniseldfsd, 9 ani în urmă

Ce insusiri are un inventator?
AM NEVOIE DE UN TEXT OE BAZA INTREBARII

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de AndreeaDeea1190
1
Legislaţia română privind brevetele deinvenţie, şi anume, Legea nr. 64/1991,republicată, defineşte [art. 2, lit. g)] inventatorulca fiind “persoana care a creat invenţia”. La art.14, alin. (2) din aceeaşi lege, se prevede că“Dacă solicitantul nu este acelaşi cuinventatorul, cererea de brevet de invenţie vaconţine şi alte indicaţii care să permită stabilireaidentităţii inventatorului (...)”, la art. 26, alin. (3),din Regulamentul de aplicare a acestei legi,este precizat faptul că “OSIM nu verificăexactitatea desemnării inventatorului” şi, însfârşit, la art. 28, alin. (4), lit. a), din Lege seprevede că “sunt declarate ca fiind considerateretrase cererile de brevet de invenţie pentrucare inventatorii nu au fost declaraţi în termende 18 luni de la data solicitării examinării defond.”În aceeaşi lege, la art. 58, se prevede că“Însuşirea fără drept (...) a calităţii de inventatorconstituie infracţiune (...)”, iar la art. 63 seprevede că “Litigiile cu privire la calitatea deinventator (...) sunt de competenţa instanţelorjudecătoreşti”.Prevederi similare celor din legislaţia românăde brevete există şi în legislaţia europeană(Convenţia Brevetului European şiRegulamentul de aplicare a acesteia), în care,la art. 81, se precizează că “Cererea de breveteuropean trebuie să conţină menţionareainventatorului (...)”, iar la Regula 17, alin. (1),precizează că “Menţionarea inventatorului se vaface în cererea de acordare a brevetuluieuropean (...)” şi, în sfârşit, la aceeaşi Regulă17, alin. (2), se precizează că “Oficiul Europeande Brevete nu verifică exactitatea menţionăriiinventatorului”.Cât priveşte modul de tratare a acesteiprobleme în legislaţia S.U.A., vom face câtevaprecizări la puctul 3 din prezentul.Revenind acum la problema stabilirii corectea calităţii de inventator, constatăm că aceastapoate fi soluţionată dacă, făcând referire laactivităţile menţionate anterior (concepereaÎ N A T E N Ţ I A S P E C I A L I Ş TILORREVISTA ROMÂNĂ DE PROPRIETATE INDUSTRIALĂ - 5/2008 9invenţiei, stabilirea stadiului tehnicii, redactareadocumentaţiei de brevetare, efectuarea verifică-rilor experimentale necesare etc.), pot fiidentificate toate persoanele care au contribuitefectiv la conceperea invenţiei, precum şi toatepersoanele care au contribuit numai la celelalteactivităţi menţionate.În acest sens, în literatura de specialitate (1)se evidenţiază faptul că această calitate deinventator are două componente: prima esteconceperea (invenţiei), componentă esenţialăşi care se constituie într-o condiţie sine quanon, iar a doua, transpunerea în practică (ainvenţiei), componentă care, însă, nucondiţionează calitatea de inventator. De aceea, de la bun început trebuie subliniatfaptul că marea majoritate a problemelor privindcalitatea de inventator privesc îndeplinireacondiţiei referitoare la conceperea invenţiei.De altfel, acesta este şi motivul pentru caretribunalele americane de Circuit Federalconsideră componenta privind conceperea(invenţiei) drept “piatra de încercare a calităţiide inventator”. Mai trebuie evidenţiat şi faptulcă, în timp ce în cazul invenţiilor concepute deun singur inventator diferenţele între cele douăcomponente sunt relativ puţin importante(unicul inventator trebuie să fie implicat nunumai în conceperea invenţiei, ci şi înactivităţile specifice transpunerii în practică aacesteia), în cazul invenţiilor concepute de doisau mai mulţi inventatori, diferenţierea clară aactivităţilor de concepere efectivă a invenţiei decelelalte activităţi specifice transpunerii înpractică a acesteia este nu numai importantă, ciabsolut necesară.
Alte întrebări interesante