Question

ce legende folcforice,mitogice ori istorii despre pasari stii

Answer 1

Se zice că la început,

cînd a făcut Dumnezeu toate vietăţile de pe pămînt, pe toate păsările

le-a făcut albe şi nu le-a dat nici un nume. Ele se deosebeau una de alta

prin mărime şi prin cîntec. Dar nu fu destul, fiindcă Dumnezeu nu

putea să cheme la el nici o pasăre, că n-avea nume cum să le strige.

Mai ales că Dumnezeu ar fi vrut să le mai dea cîte un sfat, de cum

trebuie să trăiască şi cum să se hrănească. Dar ele, după ce le-a făcut,

toate au plecat de lîngă Sfîntul-Părinte, afară numai de una, care tot pe

aproape de Atotputernicul se ţinea.

3



Se gîndi atunci bunul Tată, ca să dea cîte un nume la fiecare şi să le

coloreze şi penele în chip deosebit, ca aşa să se înţeleagă mai uşor cu

ele. Porunci deci slujitorilor, ca să-i aducă tot felul de vopsele, pentru

ca să se apuce de lucru. Dar cine să-i adune păsările iar la un loc, că

pămîntul era mare, păsări multe şi nici una nu ştia de ce voia

Dumnezeu să facă. Cum vede însă lîngă el pe zburătoarea care nu se

depărtase de tronul sfînt, o cheamă şi îi spune, ca ea să adune cum va

şti, pe toate celelalte.

Atît a trebuit, că unde se apucă acest crainic al Domnului să ţipe cît

îl lua pliscul, în cele patru laturi ale lumii şi să cheme păsărimea toată

la împodobit şi la botez. Şi, cu cît ţipa mai tare, cu atît mai mult îşi

rotea coada, mîndru de cinstea ce i-o făcuse Domnul, de a-l pune pe el

să dea de ştire surorilor această veste.

Păsările mari şi mici, mai mult speriate de aşa ţipăt şi de teamă ca

pliscul îngîmfatului lor frate să nu se lărgească pînă dincolo de urechi,

de atîta strigăt, au alergat, care cum au putut, în faţa Sfîntului-Stăpîn.

Dumnezeu a început să le vopsească pe fiecare cum a vrut el şi să le

pună şi nume. Cînd a venit şi rîndul celei care dăduse vestea celorlalte,

ca semn de recunoştinţă, Dumnezeu a vopsit-o cu cele mai mîndre

culori şi mai ales coada i-a împodobit-o cum nu se putea mai frumos.

Dar pentru că se arătase mîndră faţă de celelalte, i-a zis:

- Numele tău să fie păun şi să însemneze mîndrie iar în loc de

cîntec, tu să nu poţi decît a ţipa !

Şi de atunci a rămas păunul cu penele mîndre dar fără glas frumos,

ci numai ţipă.