Question

Ce pedeapsa
Ce pedeapsa-
Noaptea! Bland,
Ia infrunta si destrama
Ce mi-e scump: batrana mama...
M-am deprins cu bezna cand?

Ce pedeapsa-
Si lumina!
Imi vad fata, imi vad mana
Vestejindu-se ca frunza...
M-am deprins, vai, si cu dansa!

Si iubirea-
Ce pedeapsa!
Valvataia ei prea deasa
Cand se stinge, cand se aprinde...
Nu ma pot cu ea deprinde!

1. 4 randuri starea de spirit a eului liric din ultima strofa
2. 5 randuri semnificatia motivului literar al noptii
3. 3 randuri aplicarea punctelor de suspensie
4. Mesajul global in raport cu afirmatia "se scriu versuri pentru a putea spune mai multe decat jn proza"
5. 6 randuri sugestia contextuala a comparatiei "fata,mana vestejindldu-se ca frunza"

Answer 1

1) În ultima strofă, eul liric are o stare de confuzie din cauza sentimentului de iubire, pe care îl definește prin epitetul "iubirea-/Ce pedeapsă!", iar exclamația reprezintă mirarea sa. Sentimentul nobil este atât de oscilant, încât eul liric nu se poate deprinde/obișnui cu el, idee conturată de secvența "Cand se stinge, cand se aprinde..." și accentuată de punctele de suspensie cu rol meditativ.
*Dacă este să faci o legătură cu celelalte strofe, în ultima strofă versul refren "Ce pedeapsă" este singurul însoțit de semnul exclamării și nu de linia de pauză, astfel fiind demonstrată obișnuința cu celelalte două simboluri: noaptea și lumina, dar incapacitatea eului liric de a înțelege și de a se deprinde cu iubirea.

2) Motivul nopții din poezia dată indică prin personificarea "Noaptea! Blând/Ia înfruntă și destramă", puterea și misterul cu care ea răpește, fiind un simbol al morții și al eternității, ființa cea mai scumpă pentru eul liric, indicată prin inversiunea "bătrâna mamă". Motivul nopții reprezintă, de asemenea, o "pedeapsă" a vieții, adică moartea, pe care fiecare om trebuie să o accepte mai devreme sau mai târziu.

3) Punctele de suspensie din textul poetic indică starea afectivă de melancolie, de durere și de meditație a eului liric, o pauză în discurs a acestuia, încărcată de o mare emoție. Acestea se găsesc în fiecare strofă a poeziei, la sfârșitul fiecărei imagini artistice vizuale: "batrana mama...", "Vestejindu-se ca frunza..." și motorii: "Cand se stinge, cand se aprinde...".

4)  Afirmația "se scriu versuri pentru a putea spune mai multe decat în proza" sugerează importanța discursului liric în literatură, care spre deosebire de textele în proză, care sunt adevărate analize cu diferite tematici: natură, geniul creator, parvenitismul, de lungi dimensiuni, concentrează în versurile sale esența lucrurilor, sugerează prin simboluri și motive literare, precum cele din poezie: "Noaptea", "lumina", "frunza", iar această profunzime nu poate fi egalată de lucrările în proză. 

5) Comparația "fața, mâna veștejindu-se ca frunza" sugerează momentul îmbătrânirii care apare odată cu trecerea anilor și poate fi observată mai ales prin apariția cutelelor care se formează în jurul ochilor, pe fețele oamenilor și pe mâinile acestora, iar eul liric compară acest moment cu veștejirea unei frunze, care de la culoarea de verde crud cu care se naște, în timp, pălește și  căpătă o culoare maronie, devenind uscată și apoi pierind, asemenea oamenilor.