Ce sentimente arătăm că avem fața de se meni atunci când facem fapte bune? Dar față de Dumnezeu?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Faptele bune sunt rodul acestei credinţe, care-L arată pe Dumnezeu lucrând în fiecare dintre noi mântuirea noastră. Prin urmare, faptele bune nu sunt exclusiv ale noastre. Mai cu seamă, ele sunt lucrările divine care se manifestă distinct într-un dar al nostru, într-o faptă pe care o învederăm fiecare într-un mod unic. Dar, de aceste capacităţi naturale omul, adesea, nu-i conştient şi nici capabil să le activeze, motiv pentru care rămâne uluit de cele ce sunt lucrate de Dumnezeu prin el. De aceea, nici gând să se laude cu ele.
Faptele bune nu sunt în Ortodoxie un scop în sine. Scopul creştinului este unirea cu Dumnezeu. Faptele bune sunt mijloacele de care creştinul se foloseşte pentru a urca spre Dumnezeu. Altfel zis, ne mântuim prin credinţă urcând spre Dumnezeu pe scara faptelor bune. Credinţa noastră este că numai Mântuitorul Hristos este sfinţitorul vieţii noastre. Credinţa este practic calea care deschide uşa inimii noastre pentru a lucra Hristos în noi mântuirea noastră, iar această lucrare a Lui se concretizează în anumite fapte bune pe care ne trezim că sunt lucrate în noi, mai mult decât le putem lucra noi pe ele.