cine stie o descriere despre un animal
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
Veverița
—compunere—
E toamna. Scoala a început dar razele calde ale soarelui ne cheamă la joaca. Cu câtă bucurie am primit propunerea doamnei învățătoare de a merge în Grădină Botanică !
Ne—am luat paturi,pachețel cu mâncare, sucuri,dar și mingii ,fluturași , palete. Însă, va spun drept, nu am avut timp de ele. Cum ? De ce ? O să mă întrebați nedumeriți . Am avut atâtea de observat !
Frunzele copacilor ne—au fascinat. Am adunat pentru orele de educație plastică și abilități practice fel de fel de frunze colorate în nuanțe pe care numai toamna le poate da. Am urmărit gaze, fluturi . Păsările călătoare se pregăteau de plecare. Se roteau deasupra copacilor in care—si lăsau cuiburile pustii , a locurilor unde si—au învățat puișorii sa zboare, parcă ar fi vrut sa—si ia rămas bun.
Doamna învățătoare ne—a spus sa stam cuminți și să observăm ce se întâmplă în jurul nostru. Sa ascultam .
Deodată în apropierea noastră s—a auzit un fâsâit.
—O veverița !
Era cat o pisicuță mica, roșcată cu coada cat ea de mare, stufoasă ,adusa spre spate. Făcea salturi mici, cauta.
Andreea avea în sacoșă câteva nuci. I—a aruncat o nuca. Veverița ne—a privit iscoditoare cu niste ochișori ageri,a luat nucă și a dispărut în copacul mare din fața noastră .
Doamna ne—a făcut semn să nu facem zgomot.
—Cred că are o scorbura in acest copac ,a spus George.
—Fiti atenți ! Se va întoarce .
Peste câteva minute a apărut iarăși . Andreea i—a m-ai aruncat o nuca. Cu mișcări iuți a luat—o și a dispărut din nou .
—Isi face provizii , e tare strangatoare , a remarcat George cu un ton glumeț.
Eram uimiți cat de repede se cățăra , dispărea și apoi cobora săltând din creanga în creangă. Parcă aștepta . Încă o nuca,și încă una...pana când Andreea a terminat toate nucile. Dacă a văzut că nu mai primește a dispărut iar.
Priveam spre copac . Asteptam veverița . Câte o frunză se desprindea din când în când plutind în aer.
—Iata și o coaja de nuca !
—Da,veverița sta la masa ! Își gusta nucile !
Am zărit—o din nou printre crengi. Apoi iute a sărit în alt copac.
—Ce sprintenă e !
Am fi vrut sa o prindem , să o mângâiem , dar acest puișor al pădurii trăia liber după legile naturii. Nu dorea să se joace cu noi .
—compunere—
E toamna. Scoala a început dar razele calde ale soarelui ne cheamă la joaca. Cu câtă bucurie am primit propunerea doamnei învățătoare de a merge în Grădină Botanică !
Ne—am luat paturi,pachețel cu mâncare, sucuri,dar și mingii ,fluturași , palete. Însă, va spun drept, nu am avut timp de ele. Cum ? De ce ? O să mă întrebați nedumeriți . Am avut atâtea de observat !
Frunzele copacilor ne—au fascinat. Am adunat pentru orele de educație plastică și abilități practice fel de fel de frunze colorate în nuanțe pe care numai toamna le poate da. Am urmărit gaze, fluturi . Păsările călătoare se pregăteau de plecare. Se roteau deasupra copacilor in care—si lăsau cuiburile pustii , a locurilor unde si—au învățat puișorii sa zboare, parcă ar fi vrut sa—si ia rămas bun.
Doamna învățătoare ne—a spus sa stam cuminți și să observăm ce se întâmplă în jurul nostru. Sa ascultam .
Deodată în apropierea noastră s—a auzit un fâsâit.
—O veverița !
Era cat o pisicuță mica, roșcată cu coada cat ea de mare, stufoasă ,adusa spre spate. Făcea salturi mici, cauta.
Andreea avea în sacoșă câteva nuci. I—a aruncat o nuca. Veverița ne—a privit iscoditoare cu niste ochișori ageri,a luat nucă și a dispărut în copacul mare din fața noastră .
Doamna ne—a făcut semn să nu facem zgomot.
—Cred că are o scorbura in acest copac ,a spus George.
—Fiti atenți ! Se va întoarce .
Peste câteva minute a apărut iarăși . Andreea i—a m-ai aruncat o nuca. Cu mișcări iuți a luat—o și a dispărut din nou .
—Isi face provizii , e tare strangatoare , a remarcat George cu un ton glumeț.
Eram uimiți cat de repede se cățăra , dispărea și apoi cobora săltând din creanga în creangă. Parcă aștepta . Încă o nuca,și încă una...pana când Andreea a terminat toate nucile. Dacă a văzut că nu mai primește a dispărut iar.
Priveam spre copac . Asteptam veverița . Câte o frunză se desprindea din când în când plutind în aer.
—Iata și o coaja de nuca !
—Da,veverița sta la masa ! Își gusta nucile !
Am zărit—o din nou printre crengi. Apoi iute a sărit în alt copac.
—Ce sprintenă e !
Am fi vrut sa o prindem , să o mângâiem , dar acest puișor al pădurii trăia liber după legile naturii. Nu dorea să se joace cu noi .
fkfd:
mulțumesc
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Germana,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă