Question

Citeşte, cu atenţie, textul: În miercurea aceea de iunie am fost abătut, fără niciun motiv, toată ziua. Mă deșteptasem de dimineață cu o nelinişte vagă în suflet și cu un simţământ de apăsare plumburie. [...] La prânz, acasă, am găsit o scrisoare de la tata. O clipă mâna duşmană parcă-mi sfârtică inima. În creieri simțeam cum se îmbulzea să încolțească închipuirea unei nenorociri, care totuși nu mai avu răgaz să prindă rădăcină, căci în acelaşi timp văzui şi-mi dădui seama cât ar fi fost de absurdă. Din moment ce scrisoarea era desfăcută, însemna că nevastă-mea a citit-o și că nu cuprindea nimic grav, altminteri nu mi-ar fi întins-o atât de simplu. [...] Are dreptate săracul tata să fie mâhnit!... Auzi, să nu-i scrii tu niciun rând de şase luni de zile! Un străin, să fie, și n-ar merita să te porţi aşa ... [...] Pe patru pagini tata îmi făcea, în altă formă, aproape aceleaşi imputări. Era preot în Prislop, pe valea Izei, în Maramureş. Cine nu cunoştea prin partea locului pe popa Hortopan? Bun slujitor al bisericei, harnic gospodar, suflet cinstit și drept, aşa îl judeca toată lumea și așa era aievea. Nu l-am auzit niciodată plângându-se şi nici în scrisoarea asta nu-şi arăta direct mâhnirea. Spunea că e voinic și sănătos, din mila lui Dumnezeu, cu toate că a intrat în al şaizeci și cincilea an de viață grea și plină de necazuri; preoteasa, însă, adică mama, a început să se tânguiască mai des, când de una, când de alta [...]. [...] Adevărat, în general aveam un fel de repulsie fizică față de hârtia de scrisori albă. Cu asta îmi şi scuzam toate neatenţiile şi necuviinţele în relație cu lumea mică în care mă învârteam. Dar cu părinții? ... Pare a fi devenit un loc comun că tinerii au dreptul să răspundă prin ingratitudine* la dovezile de dragoste ale părinţilor. Eu însă mă revoltam și pretindeam că fac exceptie. Frumoasă excepție![...] Oricât mă acuzau aparentele, în realitate îmi iubeam părinții mai mult decât alții și mai ales decât cei ce-şi proclamau iubirea în gura mare. [...] Pentru mine tata rămânea părintele ideal, iubit şi respectat, mai presus de toate. L-am iubit parcă, în anume privinți, mai mult decât pe mama, deși n-a fost sentimental cu noi nici când eram mici, nici pe urmă. Părea distant și mândru, şi de fapt era un timid, iar răceala lui relativă era sfiala de a-și manifesta sentimentele ... (Liviu Rebreanu, Dincolo).
caracterizarea va rog imi trebuie repede dau coroana​

Answer 1

Răspuns:

Tatăl era-bun,iubitor,avea mult de lucru,deștept,blând,harnic și cinstit.

Mult succes!:)