Question

Citeşte fragmentele următoare şi precizează modul de expunere prezent (predominant) în fiecare dintre ele:  


TEXTUL 1

„În câmpia Dunării, cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea război mondial, timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare; viaţa se scurgea aici fără conflicte mari. Era începutul verii. Familia Moromete se întorsese mai devreme de la câmp. Când ajunseseră acasă, Paraschiv, cel mai mare dintre copii sse dăduse jos din căruţă, lăsase pe alţii să deshame şi să dea jos uneltele, iar el întinsese pe prispă o haină veche şi se culcase peste ea gemând. La fel făcuse şi al doilea fiu, Nilă; intrase în casă şi după ce se aruncase într-un pat, începuse şi el să geamă, dar mai tare ca fratele său, ca şi când ar fi fost bolnav. Al treilea băiat, Achim, se furişase în grajdul cailor, se trântise în iesle să nu-l mai găsească nimeni, iar cele două fete, Tita şi Ilinca, plecaseră repede la gârlă să se scalde. Rămas singur în mijlocul bătăturii, Moromete, tatăl, trăsese căruţa sub umbra mare a celor doi salcâmi de lângă poarta grădinii şi apoi ieşise şi el la drum cu ţigarea în gură. Părea de la sine înţeles că singură mama rămânea să aibă grijă ca ziua să se sfârşească bine... Moromete stătea pe stănoaga podiştei şi se uita peste drum. Stătea degeaba, nu se uita în mod deosebit, dar pe faţa lui se vedea că n-ar fi rău dacă s-ar ivi cineva... Oamenii însă aveau treabă prin curţi, nu era timpul de ieşit în drum.”  

(Moromeţii, de Marin Preda) – roman realist postbelic

 TEXTUL 2

„Povestea asta o spunea uneori Nechifor Lipan la cumătrii şi nunţi, la care în vremea iernii era nelipsit. Zice el c-ar fi învăţat-o de la un baci bătrân, care fusese jidov în tinereţă, şi binevoise Dumnezeu a-l face să cunoască credinţa cea adevărată. Acel baci ştia şi altele şi cunoştea şi slovă, lucru de mare mirare între ciobani. De la el Lipan deprinsese şi unele vorbe adânci pe care le spunea cu înţeles la vreme potrivită.

Nimene nu poate sări peste umbra lui.

Ce vrai să spui cu asta? îl întrebă nevastă-sa Vitoria, privindu-l pieziş. 

Spun şi eu o vorbă celor care au urechi de auzit. Nevasta înţelegea ceva dar era bănuitoare ca orice femeie şi deprinsă să răsară la orice înţepătură.

A fi cum spui, bădică; dar cel ce spune multe ştie puţine.

Asta pentru cine-i? se răsucea Lipan.

Asta-i pentru înţelepţi şi cărturari.

Aşa? şi mă rog, cine-i înţelept şi cărturar?

Cine să fie? întreabă-mă şi nu ţi-oi putea spune.

Măi femeie, tu iar cauţi pe dracu'!

Ce să-l caut, că-i de faţă!” 

(Baltagul, de Mihail Sadoveanu) – roman obiectiv tradiţional

TEXTUL 3

„În adevăr, o suflare dulce şi lină, ce vine din părţile deschise ale locului, curge veşnic, ca un râu nevăzut, ce mişcă aerul cald şi îmbălsămat. Florile se pleacă la suflarea vântului, ca şi cum s-ar teme de sărutarea lui; şi, din acest joc nebunatic al vântului cu florile, valuri adânci şi strălucitoare de culori şi de lumină se sapă în fâneţele înalte până dincolo de hotarele vederii; iar fluturii mici şi albaştri, ca nişte fulgi de azur, speriaţi de paşii drumeţilor, se ridică în stoluri zburătoare şi, beţi de miresme şi de lumină, se răspândesc în aerul cald.”                                            

                                                              (Pe drumuri de munte - C. Hogaş) – povestire (descriere literară)

TEXTUL 4

„A fi sau a nu fi… Aceasta-i întrebarea.
Mai vrednic oare e să rabzi în cuget
a vitregiei praştii şi săgeţi, sau arma s-o ridici
asupra mării de griji, şi să le curmi?
Să mori, să dormi… Atât.
Şi printr-un somn să curmi durerea din inimă
şi droaia de izbelişti ce-s date cărnii.
Este-o încheiere cucernic de dorit.
Să mori, să dormi. Şi poate să visezi.
Aici e greul, căci ce vise pot răsări în somnu-acesta-al morţii
când ne-au lepădat hoitul muritor?
La asta se cuvine a cugeta.”

(Hamlet, de Shakespeare) – tragedie
DAU COROANĂ!​

Answer 1

Răspuns:

Textul 1 - Naratiunea

Textul 2 - Dialogul

Textul 3 - Descrierea

Textul 4 - Monologul