Comentariu literar la aceasta poezie
Anexe:
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
15
În poezie naratorul ne descrie singurătatea lui petrecută în natură în timpul serii. Aici se întrunește cadrul naturii cu cadrul ființei umane, fiind cel mai oportun moment de a-ți depăna gândurile. Frumusețea naturii ține mereu cu umanitatea oferindu-i un loc relaxat în care să te poți readuna, punându-ți în ordine gândurile. Metafora "Plecând cu frunți de foc" reprezintă de fapt stelele care strălucesc foarte tare răspândind lumină în jurul lor făcând legătura dintre univers și pământ. Poetul în opera sa mai face legătura dintre natură și prezența supranaturală a Creatorului lor ce creează un cadru favorabil în care să poți simți prezența Celui omniscient și omniprezent.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Engleza,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă