Comentariu pentru prima strofa din poezia riul de ion barbu. Cu planul, imaginea vizuala si emoția pe care o transmite strofa. Dau coroana!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Ion Barbu, poetul de formaţie matematică al literaturii romane a fost comparat de-a lungul timpului cu alte mari nume precum Mallarme sau Valery. Ceea ce uimeşte cu adevărat însă, este emoţia de tip intelectual pe care Barbu o transmite şi o rezumă pe o treaptă de maximă abstracţie şi ambiguitate. Intuiţia matematică a poetului cuprinde o lume de esenţe ideale, ce refuză să fie identificate în obiecte concrete, acesta propunând totodată o purificare a lumii prin rigorile şi formele perfecte, geometrice, o descifrare şi exprimare a universului prin numere sau concepe non-materiale. Materialismul, la Ion Barbu apare ca o formă de inferioritate, impuritate a corpului ideal și matematic. O caracteristică comună poeziei şi a geometriei deopotrivă este reprezentată de putinţa de a imagina toate situaţiile şi lumile posibile; astfel creatorul se afla în poziţia în care poate construi conştient un univers conceptualizat. Imaginarul poetic barbian este saturat de simboluri extrase din domenii foarte diferite (geometrie, antropomorfe, mistice, cromatice, cosmice, livreşti, etc.) ale căror arii de semnificaţie interferează; este generată astfel o reţea subtilă cu sensuri stratificate a căror decodificare nu poate fi niciodată exhaustivă. Titlul este unul, transparent, simbolic, format dintr-un singur substantiv comun articulat „declinul” ilustrând simbolul degragării, eveniment ce indică finalul ciclului material al existenței și începutul existenței imateriale, absolute a eului liric ca fiin ță ideală, eternă și în comuniune cu universul. Titlul operei impune o situare temporală în proximitatea evenimentului „declinului”(prin folosirea termenului „când” la început de titlu), moment de o iminență dedusă din utilizarea viitorului verbului „a veni” („va veni”). În operă se remarcă subiectivitatea discursului poetic, realizează prin monologul liric adresat, cât și prezenţa formelor verbale şi pronominale de persoana I și a II-a, cum ar fi: „voi reintra”, „în mine”, „voi coborî” etc. Tema operei este inițierea și ipostaza poetului într-un mediu degradat. Deși opera lui Ion Barbu aparține de modernism, poezia „Când va veni declinul” se încadrează în specificul barbian al revenirii la prozodia clasică, astfel structurându-se pe 4 catrene, de măsură de treisprezece sau paisprezece silabe și rimă încrucișată. Structural se identifică patru secvențe poetice ce corespund fiecărei strofe. Primul vers introduce ipostaza degradată a eului liric într-un mediu dificil, suferința existenței în lumea definită prin „ger” , simbol al condiției inafective, un ger al „Laponiei” barbiliene, tărâm definit prin pura rațiune, „gerul” fiind starea intermediară dintre pura existență senziorală, bazată pe superficialitatea sim țurilor și a percepției, cunoașterea empirică, analitică a posteriori și a Focului interior, extrasenzorialul și cunoașterea prin contemplația poetică. „Mâna” simbolizează legătura dintre spirit și lumea exterioară, linatul organic între individ și natură. Fiind „învinețită”, acestă legătură este negată, discontinuată, demonstrând evolu ția eului poetic de la statutul inițial al dependenței senzoriale pentru existență la existen ța predominant rațională, în lumea înghețată de gerul perpetuu. Prin prezentarea în degradare a elementelor anatomice, „învinețirea”, ca o degerare, ilustrează, raportată la parcurgerea căii inițiatice și a faptului că, pe măsura avansării către etapa finală și a dobândirii statului de inițiat, modul aceastei dezagregări de a se accentua progresiv.