Comentariul titlului Take Ianke si Cadar va rog
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Premiera piesei a avut loc in anul 1932 la Teatrul "Maria Ventura", dar, in ciuda unei distributii "intr-adevar exceptionala"
(Ion Sarbul, G. Timica, Al. Giugaru, Jules Cazaban, Maria Mohor, Silvia Dumitrescu), nu s-a bucurat de succesul scontat. incercand sa explice insuccesul, autorul va arata undeva ca "Take, Ianke si Cadir s-a jucat impotriva mea, cu o distributie impotriva careia am fost cu toata energia si inutil: «Fac chestie de prietenie din asta» mi-a spus d-ra Ventura si mi-a inchis gura".
O noua punere in scena arc loc la Teatrul Poporului (1945-l946), dar tot fara prea marc ecou in critica de specialitate. Intrarea definitiva a acestei comedii in constiinta publicului incepe in anii 1956-l957, cand mai multe trupe (Teatrele Municipal si National din Bucuresti, cele de Stat din Bacau, Pitesti, Timisoara, Barlad) o introduc in repertoriul lor permanent, rcluand-o in diverse distributii, unele redutabile, pana in zilele noastre.
Recordul de spectacole pare sa fi fost cel inregistrat de Teatrul Municipal din Bucuresti, cu nu mai putin de 848 de reprezentatii. Piesa a fost publicata, incepand cu anul 1938, in mai multe randuri, fie separat, fie impreuna cu alte scrieri dramatice ale autorului. F,a a fost tradusa in limba maghiara si a aparui sub titlul Micsoda ziirzavar (Zapaceala zadarnica) in antologia Ol roman vigjatek (Bukarest, Irodalmi Konyskiado, 1964).
Om de teatru total (autor, regizor, scenograf, cronicar etc), Victor Ion Popa a lasat in urma sa o opera dramatica pe cat de valoroasa, pe atat de inegala. Dintre piesele care au rezistat in infruntarea cu timpul sunt de amintit Ciuta, Muscata din fereastra si, desigur, Take, Ianke si Cadir, considerata chiar drept capodopera a creatiei sale dramatice. De altfel, autorul arata convins de calitatea scrierilor sale dramatice, atunci cand marturisea:
"Daca se va alege ceva de toata truda mea, cred ca teatrul va fi acela care nu ma va uita. Prea mi-am pus toata viata in el"
(Virgil Carianopol, Scriitorii au devenit amintiri, 1973).
Victor Ion Popa a actionat, in baza unui program coerent la temelia caruia statea un crez artistic urmat aproape cu sfintenie:
"Pledez, asadar, pentru o creatie romaneasca. Un spor de creatie romaneasca in ceea ce priveste literatura dramatica, fie ca piese originale, fie ca localizari Pledez si pentru romanizarea actorului roman pentru necesitatea unei formulari dramatice romanesti Stim doar bine toti ca trebuie sa aiba bune radacini in pamant copacul care vrea sa fie vazut peste zid. Pledez deci pentru necesitatea unei formule dramatice romanesti pentru ca numai de la ea incolo vom putea intra in marea arta teatrala".
Pana la data reprezentarii comediei Take, Ianke si Cadir lui V. . P. i se jucasera cele doua piese de rezistenta ale dramaturgiei sale: Ciuta si Muscata din fereastra, amandoua fiind bine primite de critica si de publicul spectator. La o lectura atenta se poate observa ca, mai ales intre Muscata din fereastra si Take, Ianke si Cadir, exista numeroase puncte