Question

Comentati rolul adresarii invocatiei precum si valoarea semantica a interjectiei ,,o!'' raportandu-le la starile sufletesti si la atitudinea eului liric fata de cele traite.
Ce rol joaca personificarea ca procedeu dominant al poeziei?
POEZIA ESTE MAI JOS!!




De ce nu stim sa ne iubim parintii?
De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim?
Ei seamana cu pomii din campie
ce cresc in timp neobosit si demn,
sa adumbreasca pui de ciocarlie
si gura de izvor cu apa vie
la radacina unei cruci de lemn.
Si astazi mama vine ca o mama
la fiul ei cel mult risipitor
si ii aduce strugure de poama,
paine si nuci legata in naframa
din sarbatoarea grea a anilor.
..Si astazi tata vine ca un tata
din camp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecata sa si-o vada
Si o gaseste iar inlacrimata,
nebun indragostita de-un soldat
Batrana toamna, iarna mai batrana,
cu spulber, cu padure in framant
Si intra-ncet parintii in tarana,
pana la brau si mai departe pana
la suflet, la oftat si la cuvant.
Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,
auru-n spic sa fie cu noroc
si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
si niciodata sa traiti razboaie
cu toata lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa sa va fie casa,
nicicand straina, tanara in veac:
cu frate asezat in cap de masa,
cu prunc langa povestea cea frumoasa
despre-un cioban in tundra, cu toiag.
Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire
mereu senina cum e lacrima,
spre ratacire si spre regasire
in vorba nerostita, in privire,
in fir de iarba si in fir de stea.
Intoarcere din lut in soarta nu e!
Am fost copii, dar n-am ramas copii
Si ei, parintii, catre ceruri suie,
si cerurile portile-si descuie,
si clopotele bat din vesnicii
O iarba verde si o coasa noua,
un strop de apa si un nesfarsit
La miez de noapre luna pietre ploua
Cad picaturi de sange, nu de roua
Si rasaritul curge-n asfintit
De ce nu stim sa ne iubim parintii?
De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte
De ce nu stim cinstit sa-i pretuim?
2
Batrani parintii, patimiti, impovarati
de ani; si de copii demult uitati.
Batrani parintii Si coboara in pamant,
si parca-au fost candva, si nu mai sant
Batrani parinti. Ca doi mosi, ca doi stramosi.
Frumosi ca sfintii si ca sfintii inimosi.
Batrani parintii. Ca parintii, ca ai mei.
Si-atat de singuri, si atat de putintei!
Batrani parintii. Si ca fulgii de usori.
Si fulgii cad incet-incet, luminatori:
din ceruri cad, din nesfarsire, din namiezi
Si eu raman, si eu astept alte zapezi.
Se duc parintii, duc-se-duc Nu la arat.
Nu la cosit. Si nu la treierat!
Incet se duc, batrani se duc de langa noi:
se duc de tot, se duc la ultimul razboi.
Dincolo de este, dincolo de-a fost
canta cucuvaiul ragusit, anost.
Dincolo de cantec si de paradis
ingerul meu doarme cu un ochi deschis.
Dincolo de toate grijile lumesti
nu mai spune nimeni pruncilor povesti.

Answer 1

Invocatia marcheaza caracterul subiectiv al textului, prin prezenta unui eu care se adreseaza multor intrebari fara raspuns prezente in poezie. Valoarea semantica a interjectiei ,,O” reda textului un caracter veridic , de viaţa reală şi apare în dialogul dintre personaje , pentru că interjecţiile sunt sunete ale vocii , sau sunete din natură. 
Personificarile au rolul de al atrage pe cititor si al tine captiv in universul poeziei.