Question

Comentează in 30 50 de cuvinte 3 strofe la alegere din poezia Rapsodi de toamna de George Topârceanu
VA ROG FRUMOS !!!!e urgent

Answer 1

în Rapsodii de toamnă, viaţa socială este prezentată printr-o alegorie. Se realizează permanente şi subtile personificări, prin care tipurile umane, cuvintele, gesturile, atitudinile omeneşti sunt puse pe seama florilor, gâzelor, păsărilor, pentru ca spiritul critic şi incisiv al autorului să nu rănească sensibilitatea socială. Astfel, la vestea venirii toamnei, salcâmul adoptă o atitudine plină de curaj: „Un salcâm privi spre munte / Mândru ca o flamură”, dar această atitudine este privită cu o undă de umor: „Solzii frunzelor mărunte / S-au sburlit pe-o ramură”. Coţofana joacă rolul unei femei, preocupată de comentarea veştilor: „Mai târziu, o coţofană /Fără ocupaţie /A adus o veste-n goană /Şi-a făcut senzaţie”. Fricoşii sunt personificaţi prin ciulinii care „Fug, cuprinşi de panică”, sau prin frunzele care „au pornit-o peste luncă”, ca şi oamenii în bejanie. Tipul demagogului politic este reprezentat printr-un lăstun, care „în frac, apare /Suspe-un vârf de trestie /Ca săţie-o cuvântare /în această chestie”. Eretele joacă rolul unui poliţist, care vine în recunoaştere: „Când de-odată un erete, /Poliţai din naştere, /Peste baltă şi boschete / Vine-n recunoaştere”. Ţânţarul reprezintă un tip uman coleric: „Un ţânţar, nervos şi foarte /Slab de constituţie, /In zadar vrea să ia parte /Şi el la discuţie”. Procedeul este generalizat, fiindcă vrăbiile „alarmate”ies din şanţuri, în timp ce un pui de cioară îi aruncă unui bâtlan altă „veste stranie”. Dalia „Ca o doamnă din elită / îşi îndreaptă talia. „O gărgăriţă îşi caută bărbatul plecat în costum de ginere şi-1 găseşte „Mort de inaniţie. „Buruienile vor să se facă schivnice, în timp ce rumenele lobode vor să trăiască slobode. O păstaie de sulcină face explozie de emoţie, sugerând reacţia unei fete. O libelulă, delicată ca o balerină, face graţii pe un vârf de campanulă. Toate elementele acestui univers mărunt îşi exagerează importanţa, în raport cu omul şi cu lumea; nu privesc situaţia reală cu luciditate; preocupările lor devin astfel ridicole, iar situaţia lor devine şi mai tragică, fiindcă nu pot influenţa cu nimic venirea toamnei. De aceea poetul arată, în final, adevărata faţă plină de tristeţe a unui suflet sensibil, care le închină „de drag la toate /Câte-o strofă lirică”. Această tristeţe este provocată de destinul lor tragic: „Dar când ştiu c-o să vă-ngheţe /Iama mizerabilă, /Mă cuprinde o tristeţe /Iremediabilă”…