Comentează versurile următoare din poezia lui George Topârceanu: Dormi, iubire dulce!.../ Numai eu întârziu, singur pe cărare,/ Farmecul acestei clipe călătoare.../ Gândurile mele vin să te des- tepte,/Din pridvorul tainic să cobori pe trepte./ Să cobori în toamna limpede şi rece/ Și, visând cu mine clipa care trece,/Să-mi sporeşti tristețea ceasului târziu/ Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu/ Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,/ Să sărute urma paşilor de-acum.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Iubirea este adusă în prim plan: "Dormi, iubire dulce!......" Iubita, trăieste dulcele somn al noptii, in timp ce poetul rătăceste "pe cărare" fermecat de splendoarea naturii, de romantismul nopții, tinând cont de trecerea ireversibila a timpului si de efemeritatea clipei. Tema timpului apare în versurile poeziei pentru a sublinia importanța trăirii momentelor de iubire intr-o atmosfera fermecatoare.Verbele la condițional optativ anunță începutul unui vis de iubire, unde ea, este ,,desteptată' de gândurile lui, ca să coboare "din pridvorul tainic" si "in toamna limpede si rece" pentru a visa alaturi de el , de poet, "clipa care trece". Melancolia, tristetea care urmeaza clipei de iubire este deja resimțită de poet, prin înstrăinarea de el a iubitei, adică prin îndepărtarea inevitabilă. Metafora "sufletul pustiu" exprima cel mai bine durerea, golul lasat de ființa ei, in urma despărtirii, un suflet pustiu,un suflet indurerat, mâhnit, care "rătăcesșe pe drum/ să sărute urma pașilor de acum".Prin sărutarea pașilor se înțelege reîntoracerea la realitate, pe aceeași cărare străbătută in noapte în drum spre iubita care este asteptată să vină la intâlnire
Explicație: