Compară opiniile expuse de autori privind sistemul de educație în Sparta antică (sursele A și B). Argumentează răspunsul cu trimitere la surse.
SURSA A.
„Licurg a statornicit și alte legi, diferite de cele în vigoare în celelalte cetăți grecești (...). A interzis cetățenilor liberi să strângă averi, impunându-le o singură preocupare: asigurarea libertății
orașelor. Obligația ca toți spartanii să contribuie în mod egal pentru hrana lor, ca și aceea de a trăi în
comun, i-a făcut să nu dorească bani pentru un trai îmbelșugat. Nici îmbrăcămintea lor nu necesita
cheltuieli mari, podoaba unui spartan nefiind veșmintele luxoase, ci vigoarea trupului. Viața în
comun îi dispensa de a strânge averi.”
(Xenofon, Statul spartan, statul atenian)
SURSA B
„Crescuți în comun, în aceeași disciplină, ei nu învățau decât strictul necesar; cea mai mare
parte a educației consta în supunere. Erau rași pe cap, obișnuiți să meagă desculți și să se joace
împreună mai mult goi. La vârsta de 12 ani dormeau în comun, organizați în trupe și secțiuni, pe
așternuturi pregătite de ei înșiși din trestii rupte cu mâinile. Celor puternici li se ordona să aducă
lemne, iar celor mai mici legume.”
Vă rog frumos
Răspunsuri la întrebare
Sursa A
În prima sursă, Xenofon prezintă statul spartan din perspectiva politicii acestuia, prin comparație cu statul atenian. El vorbește despre viziunea statală a lui Licurg, faimosul leguitor spartan, care propunea o formă de conviețuire minimalistă și egalitară. În viziunea sa, comunitatea are întăietate în fața individului și tocmai de aceea situația este prezentată de la nivelul larg, al acesteia.
Măsurile lui Licurg sunt limitative și stricte (interdicția strângerii de averi, obligația contribuției egale etc.), dar prezentate ca benefice pentru populația generală. Nimeni nu era lăsat în urmă, beneficiind de sprijin, iar comunitatea se concentra pe scopul mare, al supraviețuirii și libertății în raport cu "celelelate cetăți grecești".
Sursa B
Cea de-a doua sursă vorbește despre omul de rand din societatea spartană. Chiar dacă tema este aceeași, a comunității unite care funcționează ca un mecanism coerent, aici ne aplecăm asupra individului, mai precis a copiilor spartani.
Vedem așadar că legile minimaliste ale Spartei au consecințe palpabile în rândul populației: copiii erau rași în cap și umblau desculți. De asemenea, stilul sărăcăcios specific statului grec se reflectă în condițiile de trai: tinerii dormeau în comun pe așternuturi de trestii rupte cu mâna.
Concluzie
Daca în prima sursă avem viziunea liderului care pune libertatea și binele comunității mai presus de individ, în cea dea doua sursă vedem cum este afectat de constrângerile spartane omul de rand. Se face astfel o trecere de la cadrul general statal, la cel particular al cetățeanului.