Question

Compunere cu adjective

Answer 1

                                                    La bunici
                    Intr-o zi frumoasa de vara,Carmen si Elena au mers impreuna cu parintii lor la bunici.Ele doua erau foarte entuziasmate.Nu-si mai vazusera bunicii de aproape cinci luni.Le era foarte dor de ei.
                    Pe drum,ele doua discutau diferite intamplari cu bunicii lor.De exemplu,Carmen mereu era mai cu mot.Ea spune laudanduse:
                    -Cu mine stau mai mult bunicii!
                   Elena se grabeste sa-i raspunda:
                    -Cu mine si mai mult!
                    -Ba cu mine!
                    -Ba nu!
                     -Ba...
                     Si Carmen nu-si poate continua propozitia,caci mama intervine intre cele doua surori:
                     -Hei!Nu va mai certati!Nu-i frumos!Bunicii va iubesc pe ambele la fel de mult!
                     Cele doua raspund in cor,nemultumite:
                    -Ok, mama.
                    In final,cele doua fetite s-au impacat si-au inceput sa-si faca planuri,cum sa petreaca mai mult timp cu bunicii,chiar daca cele doua puteau sta la ei doar doua zile.Elena spune:
                    -Abia astept sa vina seara,ca bunicii sa ne povesteasca intamplarile lor din tinerete si mai ales,imi plac foarte mult cand ne povestesc cand pe vremea lor se faceau hore.
                     -Da...si mie imi palc si mai mult placintele gustoase facute de bunica.Mai ales cele cu mere.
                     -Da...si mai ales cele cu branza si stafide.
                     -Sa sti...
                      Tata,fericit,spuse:
                      -Gata dragelor,am ajuns.
                      Fetele au raspuns amandoua:
                       -Yahoo!
                      -Hahaha!rade mama.
                      Tata le deschide usa masini,fetele fugind repede in curtea bunicilor,de nici nu le vedeai picioarele.Cand au ajuns in camaruta in care bunica pregatea placinta iar bunicul povestile,cele doua fete au spus pe rand:
                     -Sarut mana!
                     -Sarut mana!
                     -O..ce faceti fetitele mele?spuse bucuroasa bunica si bunicul.
                      -Foarte bine,bunicilor.Voi ce faceti?spune fermecata de vocea bunicii,Carmen.
                      -Daca voi va simtiti bine,si noi ne simtit mai bine!
                      Elenei parca ii curgeau cateva lacrimi de fericire.In inima ei si a lui Carmen era loc doard e fericire si iubire.
                      -Fetele mele,ghiciti ce v-am pregatit!
                      Bunicul sopteste:
                      -V-a pregatit o placinta cu mere.
                      -Taci!raspunde bunica curioasa sa vada ce spun fetele.
                      -Placinta cu mere?raspund cele doua.
                      -Bunicul vostru v-a spus,asa-i?
                      -Nu,noi ne lu-am dupa miros.
                      -Aici sunt mandra de voi doua!
                       Cele dpua am mancat cu pofta din placinta.Apoi au mers direct la bunic,pentru a le spune povesti noi.De data asta le-a povestit despre anii razboiului.Fetele erau doar ochi si urechi la el.
                       Seara a sosit.Tatal spune:
                       -Haideti la culcare,e seara iar bunicii vostri sunt obositi.In plus,maine o sa ne intoarcem dis-de-dimineata acasa.
                       Fetele erau parca triste,asa ca raspunsera:
                       -Ok, tata. 
                       Toti si-au urat noapte buna.A doua zi,cele dpua fetite au facut o compunere despre acea zi frumoasa.