Limba română, întrebare adresată de marioliviu22, 8 ani în urmă

compunere de 15 randuri in care sa ti exprimi parerea cu doua argumente despre influenta familiei asupra educatiei copiilor​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de ksksnndnreo
1

Ca mediu social ,familia reprezinta locul in care copilul este ingrijit, educat,educatia in familie precedand-o pe cea institutionala. Educatia in familie pune bazele dezvoltarii psihice a copilului, iar educatia sa la nivel psihic trebuie sa urmareasca pas cu pas evolutia fizica,urmarindu-se concomitent educatia intelectuala, morala in scopul formarii caracterului. Cel mai important rol in evolutia psihica a copilului il au exemplele pozitive din familie, deoarece la aceasta varsta,rolul exemplului este foarte important.

Procesul educarii morale a copilului este de lunga durata, desi incepe inca din familie. Deprinderile de comportare civilizata, atitudinile copilului fata de altii exprima de fapt atmosfera morala in care el a fost crescut in familie,sfaturile si indemnurile pe care le-a primit de la parinti, exemplul personal pe care i l-au dat prin atitudinile si faptele lorde conduita. Unii parinti nu inteleg ca adesea copilul este incorect nu pentru ca ar vrea sa se abata de la reguli, ci pentru ca nu stie cum trebuie sa se comporte, nu dispune de experienta morala necesara, nu cunoaste cerintele fata de comportarea lui. In educarea copiilor, un rol foarte mare il are stabilirea unor relatii juste intre membrii familiei. Ceea ce trebuie sa caracterizeze relatiile dintre parinti si copii este stima reciproca dintre membrii familiei,dragostea parinteasca rationala fata de copii,consecventa si unitatea cerintelor pe care le formuleaza parintii si ceilalti membri ai familiei fata de copii,exemplul personal pe care il dau cei mari prin atitudinile si faptele lor, incat devin pentru copii un exemplu de urmat. Desigur,parintii isi iubesc copii, le poarta de grija,muncesc pentru ei si participa la toate bucuriile si supararile lor. Dar aceasta dragoste nu trebuie sa fie oarba. Parintii care se manifesta astfel fata de copiii lor, ii scutesc de orice efort, le satisfac toate capriciile , nu se bucura de nici un fel de respect si autoritate in fata acestora.Experienta educatiei in familie arata ca acolo unde copii sunt scutiti de orice fel de griji si eforturi, ei devin egoisti, nu-si iubesc cu adevarat parintii, se instraineaza de ei si nu le dau o mana de ajutor atunci cand se intampla sa treaca prin unele incercari. O problema aparte a educatiei in familie o constituie copilul unic. Nu e de mirare ca parintii concentreaza toata grija si dragostea asupra singurului lor copil. Dar aceasta daruire afectiva pe deplin explicabila trebuie totusi supusa unui control rational. Parintii sunt datori sa-i gaseasca copilului tovarasi de aceeasi varsta cu el. Ei nu trebuie sa-l "acopere", sa-l sileasca sa-si petreaca timpul numai in preajma lor. A-l priva pe copil de posibilitatea de a se juca cu alti copii, inseamna a-l lipsi de bucuriile vietii. Nici un copil nu poate sa creasca sanatos , sub aspectul intelectual si moral, daca nu se dezvolta in colectiv si prin colectivul de copii.

Alte întrebări interesante