compunere de o pagina 2 pe tema TRADITI DE CRACIUN
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Este Crăciunul.Cu toții ne adunăm la masă. Pe ea avem așezat diverse mâncăruri:sarmale,cozonac,torturi.Dupa asta m-am dus la colindat.Am simțit o bucurie mare în suflet!
-Bună,bunico!
- Bună!Ai fost la colindat?
-Da,dar nu am primit nimic,doar bucurie.E ceva bun in asta?
-Desigur!
- Ce anume?
- Nu pot să îți explic,dar pot sa incerc.
-Bine!
-Cel mai important lucru de Crăciun este bucuria!
Atunici m-am așezat pe un scaun din camera mea și priveam fulgii care cădeau din cer.
- Ce faci aici?
-Privesc fulgii de zăpadă.
-Și zic mai bine sa te joci cu prietenii tai dragi!
-Poate,dar o să îngheț.
-O să îti dau haine groase!
-Sigur!
Așa am descoperit magia Crăciunului!
Sper ca te-am ajutat!
Și bunicul Spiridon, după ce intra obosit în casă, pentru că făcuse pârtie
prin toată curtea, mai chiar și spre grădină, se așeza pe scăunelul mic,
cu trei picioare, își turna un păhărel de tescovină, dar nu se grăbea
să-l bea, mai mult privea..., și numai el știa unde privea.
E clar că se gândea profund la un obiect, la un ceva,
la prezent, sau, poate și mai sigur..., la viitor. El se tot gândea, dar de spus nu
spunea nimic; era, fără-ndoială, rezervat. Eu, care eram polisemantic,
multiinsipid și, cu siguranță, un incolor riscant, peste dimensiunea inodoră, mă dedublam citindu-i gândul, un gând fermecător ...
Ei nu știau, sărmanii muritori, că eu puteam să le citesc gândurile.
Evident ..., că nici bunicu nu știa, dar, de gândit el gândea fermecător,
așa cum am mai zis.
Acum, pentru că venea iarna, a doua sau a treia fără de zăpadă, bunicul era vesel, o veselie tandră lumina obrazul lui brăzdat de vreme. El ieșise prin curte zgândărind o urmă infimă de ceva ce-ar fi fost să fie zăpadă, o promoroacă dulce.
Aici se așterneau, așa cum spunea Sandu de la un oarecare Liceu,
"TRADITI DE CRACIUN".
Bunicul avea de ce să fie vesel, el care făcuse Școala profesională, de-l căuta multă lume, să le mai repare una alta, el era hâtru, ceea ce se traducea prin a fi optimist. Copiii știau ce fantezii ar fi ascunse în fiecare zi de iarnă,
ce sărbători și ce tradiții. Bunicul le tot cernuse ...pe toate, iar acum era rezervat, un pic sugubăț, dar , tot timpul, el generos și tandru...
Fața bunicului meu era plină de riduri, dar eu le spuneam altfel, simbolic
le spunem , dar numai pentru mine știute... le spuneam
"Tradiții de iarnă". Ce frumos suna..., ca o călătorie prin vis !