compunere despre importanta bibliotecii in viața școlarului
comp. lunga
Răspunsuri la întrebare
Nu am fost niciodata o impatimita a cititului, insa acest lucru s-a schimbat cand intr-o zi, profesoara de lb romana m-a rugat sa o insotesc pana la biblioteca. Nici nu stiam ca scoala noastra are biblioteca. Am urmat-o, tinand in brate teancul de carti ce urmau sa fie inapoiate.
-Ati citit toate aceste carti? am intrebat-o cu scepticism.
Doamna si-a intors fata catre mine si a zambit.
-Sunt carti pe care le recitesc, pe care le studiez ca sa va ajut pe voi sa invatati, imi raspunde.
-Pai nu e mai usor sa ni le dati noua direct sa le citim?
-Asa ar trebui, insa sunteti atat de plictisiti si fara chef, incat nici nu va dati seama de ceea ce pierdeti, mi-a raspuns cu amaraciune in glas.
Cuvintele ei spuse pe tonul acela, m-au facut curioasa.
-Ce pierdem? La ce va referiti?
Doamna se opreste din mers si isi aseaza o mana pe umarul meu.
-Atunci cand citesti poti calatori in locuri despre care nici macar nu ai auzit. Poti intalni oameni care au trait sau poate vor trai in lumea noastra. Prin citit te afli in continuu intr-un proces de cunoastere.
Am ingaimat un da neinteles si ne-am continuat drumul. Cand am ajuns in fata usii de mahon, am respirat usurata.
Doamna profesoara a deschis usa si imediat am simtit cum un miros izbitor de aer inchis ne-a izbit in fata. Mirosul insa imi placea. M-am rasucit si am privit in jur. Rafturi intregi, doldora de carti de toate culorile si toate marimile imi incalzeau privirea. Un zambet firav mi-a aparut in coltul gurii.
-Cate carti!!! am exprimat eu.
Doamna profesoara a inceput sa rada.
-Nu-i asa ca-i minunat?
Am confirmat printr-o miscare de cap.
-Parca sunt intr-un labirint al cartilor. Ati citit multe carti de aici?
-Unele le-am citit cand eram de varsta ta. Au fost un lucru bun care m-au ajutat sa-mi dezvolt vocabularul si modul de gandire. Pe altele le-am citit mai tarziu, cand era necesar sa-mi stabilesc niste repere in viata. Biblioteca asta este aici inca de cand s-a ridicat scoala. La inceput au fost putine carti. Eram mica, dar inca imi amintesc cum invatatorul ne-a cerut sa aducem fiecare cate o carte. Ani de-a randul, generatii intregi de copii au umplut aceste rafturi. La randul lor, aceste carti au umplut inimile copiilor. Voi vedeti cititul ca o corvoada in el reprezintă mai întâi de toate un mod de relaxare. Nimic nu e mai plăcut decât să te lași cuprins de o altă realitate și să uiți de griji, pentru că atunci când citim găsim echilibrul dintre lumea noastră, interioară și cea din jur.
-Cred ca m-ati convins! ii spun cu veselie in glas.
Nu mint cand o spun. Chiar imi doresc sa ma pierd prin aceste povesti.
-Voi aveti atatea sanse... de ce preferati sa le irositi? Noi nu aveam biblioteci, si cand vedeam o carte, credeam ca e ozn. Priveste in jur... toate aceste carti pot fi temelia ta... citeste, atat iti spun!
Am simtit lacrimi in ochi. Cuvintele doamnei mi-au atins sufletul. Poate ca am ocolit biblioteca sau nu i-am dat importanta, insa cu siguranta de acum inainte nu o voi mai face.