Question

Compuneti continuarea :
Prin fereastra mica a clasei mele se deschidea inaintea ochilor o priveliste minunata :pe copacii parca a cur de undeva de sus miere si frunzele lor acum sclipeauca razel de soare.
Zana toama si-a intins aripile peste gardini,livezi,vii asezand totul in mii de nuante rugini .Dimineata imbraca totul intr-o haina argintie si rece amitindune ca zile frumoase de vara au trecut.
Cate odata cerul se acopera de norii fumuri leganati de vantul toamnei par niste uriasi pufosi in zare mare ............... De aici continuati va rog repede

Answer 1

Prin fereastra mea mica a clasei mele se deschidea inaintea ochilor *mei* o priveliste minunata:pe copacii parca *inghetati*de undeva de sus miere si frunzele lor acum sclipeau ca razele de soare.
Zana toamna si-a intins aripile peste gradini ,livezi,vii asezand totul in mii de nuante ruginii.Dimineata imbraca totul intr-o haina argintie si rece,amintindu-ne ca zilele frumoase de vara au trecut.
Cateodata,cerul se acoperea de norii fumurii leganati de vantul toamnei,par niste uriasi pufosi in zarea mare .............

*Roadele bogate ale minunatei zana a toamnei stau pe masa.Le privesc cu ochii,care mi se curg dupa atatea fructe si legume delicioase,care s-au copt vara,cu staruinta soarelui,care acum a disparut dupa cerul limpede.Una mai dulce decat alta,toate cu culori armonioase stau si ele,triste ca nu se mai balacesc in baia astrului care are culoarea mierii.
Haina de culoarea fumurie,aranjata dichisit cu talent,plina de frunze cazute de toate culorile si cu bruma,si stropi a zanei Toamna,lasa voalul lung peste tot pamantul.Temperaturile scad din ce in ce mai mult,bruma cade dupa cum este voia ei si ploaia este ca o cascada,care nu se mai opreste deloc.Tristetea zilelor a intrat si in sufletul meu de zburdalnica,care priveste pe geam,cu ochii inlacrimati.Covorul de aur care se intinde peste strazile inghetate si umede sta acolo plictisit de o vreme,ca nimeni nu il mai baga in seama.
Florile ramase,crizantemele si tufanelele stau la marginea livezii mele,si vorbind intre ele si plangand ca petalele lor s-au ars si s-au facut scrum.
Acest tablou trist seamana cu unul al unui artist celebru,dar este facut de natura.Totul arata ca dupa un razboi crunt intre timp si frumusete,totul ramanand amintire ...*

Answer 2

*Prin fereastra mică a clasei mele mi se deschidea înaintea ochilor o priveliște minunată: pe copaci parcă a curs de undeva de sus miere și frunzele lor acum sclipeau ca razele de soare.
Zăna toamnă și-a întins aripile peste grădini, livezi, vii, așezând totul în mii de nuanțe ruginii. Dimineața imbracă totul intr-o haină argintie și rece, amntindu-ne că zilele frumoase de vară au trecut..
Câteodata cerul se acoperă de nori fumurii, care legănați de vântul toamnei par niște uriași pufoși, plutind pe cerul cenușiu...*

Și stau privind la fereastră, jelind iubita vară ce ne-a părăsit. Privesc cum toamna ucide totul pe rând, începând cu frunzele verzi ale copacilor și terminând cu natura și viața. Plin de melancolie privesc frunzele ruginii căzând ușor de pe ramurile negre, valsând ușor prin aer, neștiind că vor cădea până la urmă la pământ, moarte. Păsările negre străbat cerul ca niște săgeți, părăsindu-ne și lăsându-ne într-o amară tristețe. Marea cenușie de nori se adună și mai mult, acoperind soarele ca un bulgăre mare de foc și întunecând orașul. Străzile atât de goale și de triste erau deranjate doar de bătaia ușoară a vântului, trecând printre ramurile goale și aruncând cu ruginiile frunze. Ramurile bătrâne și secate de timp ale copacilor se aplecaseră triste, căutând alinare și negăsind-o. Cerul cenușiu începu a plânge de dorul zilelor dulci de vară, binecuvântând orașul. Lacrimi mici dezmierdau ultimele frunze și fire de iarbă rămase, binecuvântând micul colț de natură. Străzile goale se umplură de lacrimi amare, curgând ușor de-alungul orașului, căutând alinare...