Conceptul de adevar, Informati.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
1.Conceptul de adevărProcesul cunoaşterii are ca principal obiectiv: căutarea adevărului. Din această perspectivă, înistoria gândirii filosofice s-au conturat următoarele teorii:1.teoria corespondenţei,formulată deAristotelîn lucrarea "Metafizica", defineşte adevărul prin acordul cuno ş tin ţelor cu realitatea , cu obiectul lor. "A enunţa că ceea ce este nu este sau căceea ce nu este - nota Stagiritul - constituie o poziţie falsă; dimpotrivă un enunţ adevărat este acela prin care spui că ceea ce este este şi că nu este ceea ce nu este''. Această teorie se bucură de o largăsusţinere în rândul epistemologilor, logicienilor şi filosofilor. Dacă pentruHeidegger(în "Fiinţă şitimp''), esenţa adevărului rezidă în "adecvarea judecăţii la obiectul ei", pentruHans Herzbeger,adevărul presupune "corespondenţă plus competenţă semantică". În concluzie,adevărul desemnează corespondenţa sau concordanţa conţinutului informaţional al propoziţilor noastre cu starea de fapt a lucrurilor . Logica contemporană aduce în discuţie, plecând de lateoria tradiţională,teoria cvadridimensională, caredefineşte adevărul ca evaluarea gradului decorespondenţă dintre mulţimea constructelor şi mulţimea obiectelor, corespondenţă dotată cucapacitate reprezentativă, forţă referenţială şi transport informaţional ;2.teoria coerenţei (Tarsk i) defineşte adevărul prinacordul formal între constituenţii unui sistem epistemic, princoerenţa formală a cunaoşterii. Justificarea, verificarea cunoştinţelor se facenu prin confruntarea cu obiectul, ci cu anumite momente intrinseci ale lor - axiome, principii,exigenţe empirice; de exemplu, silogismul următor - Alb este ajectiv/Zăpada este albă/Deci, zăpada este adjectiv- concluzia este greşită datorită respectării regulilor de coerenţă; sau exemplulfolosit de Tarski: Zăpada este albă, dacă şi numai dacă este albă.3.teoria pragmatistă(elaborată deW. James, J. Dewey)asimilează adevărulutilităţii saueficienţei, accentuează caracterul operaţional al cunoaşteriiumane şi valoarea sa instrumentală. Variantă a pragmatismului, instrumentalismul (St. Toulmin)manifestă tendinţa de renunţare la conceptul de adevăr în aprecierea teoriilor în favoarea utilităţiilor ca instrument. În opinia adepţilor săi, legile ştiinţei nu sunt nici adevărate, nici false, ci doar mai mult sau mai puţin fructuoase, ele fiind doar instrumente care fac posibile inferenţele asuprafenomenelor, şi ca orice regulă de inferenţă ele nu pot fi judecate din perspectiva celor două valoride adevăr, nu sunt adevărate sau false
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Chimie,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă