construieste un basm facut de tine dau coroana si 50 de puncte
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
3
A fost odata ca niciodata o fata pe nume Aris .Nu era vreo regina, dar era una la un milion .Era puternica si foarte frumoasa. Parintii ei erau gradinarii regali, dar asta nu o descuraja sa fie increzatoare .
In acea perioada, fetele nu aveau dreptul sa mearga la scoala, desi ea era curioasa sa afle tot mai multe. Ei bine, fetele ca ea nu aveau dreptul la scoala. Cum am spus, nu era vreo printesa, desi isi dorea. Indiferent cat se ruga de parintii ei sa ii spuna de ce nu merg fetele ca ea la scoala, parintii ii raspundeau:
-Aris, in lume, ei au nevoie doar de trandafiri albi, nu si de cei rosii.
Aris era mai mare si nu reusea sa inteleaga ce inseamna aceasta fraza.
Anii treceau, ea crestea, si isi dorea tot mai mult sa cunoasca lumea in care traieste. Parintii ei imbatraneau in vreme ce ea crestea si ii era tot mai greu sa se gandeasca la faptul ca in curand va fi doar ea. In toti acesti ani nu a reusit sa afle semnificatia acelei propozitii, rostite de fiecare data de parintii ei.
Parintii ei, de fapt, o duceau tot mai greu, chiar daca nu voiau sa ii spuna. Se temeau sa o lase singura, pentru ca stiau ca este diferita si ca ar vrea sa schimbe lumea in care traieste. De fiecare data cand o priveau, vedeau o schimbare la ea. Scanteia din ochi, zambetul larg, erau doar cateva din trasaturile care puteau topi orice inima. Stiau ca ar putea reusi sa schimbe lumea, dar nu stiau daca ceilalti ar lasa-o. Aris, numele ei inspira curaj, putere si frumusete, ceva ce ea chiar avea. In lumea lor, daca nu erai din neam regal, nu conta ce vrei sa faci. Erai vazut ca un intrus. Mereu a fost asa.
Au mai trecut 5 ani, Aris a crescut mai mult si parintii au imbatranit tot mai mult. Acum Aris avea 19 ani. Mama ei suferea in secret de o boala grea. Doar tatal ei stia. De ani buni, mama ei se confrunta cu asa ceva. De mult timp a vrut sa ii spuna, dar cand se uita la ingerul de langa ea, isi zicea ca nu o sa o intristeze . Asta pana acum, venise momentul ca Aris sa stie. Mama ei era tot mai slabita si nu isi mai dadea nici o luna de trait. Isi dorea ca atunci cand isi va parasi copila sa fie impacata ca nu a mintit-o. Planuia sa ii spuna de boala si de secretul familiei. Tot ceea ce dorea sa afle Aris de ani buni. Venise momentul.
Era o iarna cumplita cand mama fetei o chema langa patul sau, spunându-i un ultim discurs:
-Aris, esti o fata minunata. Nu esti ca celelalte. Poate ca nu esti printesa, dar ai un suflet de aur. O sa reusesti sa fii ceva mai mult decat un slujitor la palat. Din prima clipa in care te-am vazut, am stiut ca o sa imi schimbi viata. Asa a fost, Aris.
-Ce vrei sa spui?
-Mi-a fost greu sa te vad crescand asa frumos fara ca macar sa ai dreptul sa mergi la scoala. "In lumea asta ei au nevoie doar de trandafiri albi, nu de cei rosii".Aris, tu esti un trandafir rosu. Tu esti diferita de restul. Ani la rand iti spueam asta sperand sa intelegi ca ei nu vor ca tu sa mergi la scoala. Doar printesele si baietii au dreptul acesta.Ei nu te vor.
Ochii fetei se umplură de lacrimi si realiza imediat ce insemna acea propozitie. O viata intreaga s-a straduit sa inteleaga si acum o facuse. Acum realizare ca nu era vina ei, nici a parintilor ei, era vina acestei lumi.
-Aris, nu am terminat, mai am un secret pe care nu il stii.
-Adica?
-Eu o sa plec.
-Unde?a spus fata cu voce tremuranda din cauza lacrimilor.
-Intr-o alta lume. Aris, eu sufar de o boala si azi imi e scris sa plec, scumpo. Iarta-ma!
-Te iubesc!
Femeia a zambit si a cazut in somnul vesnic.
Dupa o perioada neagra, tatal lui Aris s-a recasatorit.
Indiferent cat a vorbit Aris cu tatal ei, el nu a ascultat-o si se casatori cu acea femeie.
-Azi e ziua in care ai parasit-o pe mama, dar si pe mine. Sper sa fii fericit! spuse Aris si parasi casa parinteasca.
Unde se ducea? Nimeni si nici macar ea nu stia. Doarea sa isi asculte mama. Sa isi asculte inima si sa schimbe lumea. Isi aminti imediat ca doar baietii si printesele au dreptul la scoala .Trebuia doar sa devina baiat. Asa ca, asta facu. Si-a taiat parul de aur si a plecat spre scoala. Nimeni nu banui nimic. Toti o credeau baiat.
Asa a inceput Aris sa mearga la scoala. In fiecare zi, timp de cativa ani, si-a continuat scoala, indiferent cat de greu i se parea. Continua doar cu mama ei in gând si suflet.
Venise vremea cand Aris terminase scoala. Dupa multi ani, era in sfarsit pregatita pentru viata. Asa a inceput viata ei. A devenit un judecator respectat si peste un timp recunoscuse ca este fata.
De tatal ei, auzise ca a murit otravit de acea femeie. Ii parea rau. El fusese o etapa in viata ei. El ii spusese propozitia, care a măcinat-o toata copilaria. El facuse atat de multe pentru ea. Si acum nu mai era. Odata cu mama ei, el era inca o perioada care s-a dus ca vantul si nu se va mai intoarce.
I
In acea perioada, fetele nu aveau dreptul sa mearga la scoala, desi ea era curioasa sa afle tot mai multe. Ei bine, fetele ca ea nu aveau dreptul la scoala. Cum am spus, nu era vreo printesa, desi isi dorea. Indiferent cat se ruga de parintii ei sa ii spuna de ce nu merg fetele ca ea la scoala, parintii ii raspundeau:
-Aris, in lume, ei au nevoie doar de trandafiri albi, nu si de cei rosii.
Aris era mai mare si nu reusea sa inteleaga ce inseamna aceasta fraza.
Anii treceau, ea crestea, si isi dorea tot mai mult sa cunoasca lumea in care traieste. Parintii ei imbatraneau in vreme ce ea crestea si ii era tot mai greu sa se gandeasca la faptul ca in curand va fi doar ea. In toti acesti ani nu a reusit sa afle semnificatia acelei propozitii, rostite de fiecare data de parintii ei.
Parintii ei, de fapt, o duceau tot mai greu, chiar daca nu voiau sa ii spuna. Se temeau sa o lase singura, pentru ca stiau ca este diferita si ca ar vrea sa schimbe lumea in care traieste. De fiecare data cand o priveau, vedeau o schimbare la ea. Scanteia din ochi, zambetul larg, erau doar cateva din trasaturile care puteau topi orice inima. Stiau ca ar putea reusi sa schimbe lumea, dar nu stiau daca ceilalti ar lasa-o. Aris, numele ei inspira curaj, putere si frumusete, ceva ce ea chiar avea. In lumea lor, daca nu erai din neam regal, nu conta ce vrei sa faci. Erai vazut ca un intrus. Mereu a fost asa.
Au mai trecut 5 ani, Aris a crescut mai mult si parintii au imbatranit tot mai mult. Acum Aris avea 19 ani. Mama ei suferea in secret de o boala grea. Doar tatal ei stia. De ani buni, mama ei se confrunta cu asa ceva. De mult timp a vrut sa ii spuna, dar cand se uita la ingerul de langa ea, isi zicea ca nu o sa o intristeze . Asta pana acum, venise momentul ca Aris sa stie. Mama ei era tot mai slabita si nu isi mai dadea nici o luna de trait. Isi dorea ca atunci cand isi va parasi copila sa fie impacata ca nu a mintit-o. Planuia sa ii spuna de boala si de secretul familiei. Tot ceea ce dorea sa afle Aris de ani buni. Venise momentul.
Era o iarna cumplita cand mama fetei o chema langa patul sau, spunându-i un ultim discurs:
-Aris, esti o fata minunata. Nu esti ca celelalte. Poate ca nu esti printesa, dar ai un suflet de aur. O sa reusesti sa fii ceva mai mult decat un slujitor la palat. Din prima clipa in care te-am vazut, am stiut ca o sa imi schimbi viata. Asa a fost, Aris.
-Ce vrei sa spui?
-Mi-a fost greu sa te vad crescand asa frumos fara ca macar sa ai dreptul sa mergi la scoala. "In lumea asta ei au nevoie doar de trandafiri albi, nu de cei rosii".Aris, tu esti un trandafir rosu. Tu esti diferita de restul. Ani la rand iti spueam asta sperand sa intelegi ca ei nu vor ca tu sa mergi la scoala. Doar printesele si baietii au dreptul acesta.Ei nu te vor.
Ochii fetei se umplură de lacrimi si realiza imediat ce insemna acea propozitie. O viata intreaga s-a straduit sa inteleaga si acum o facuse. Acum realizare ca nu era vina ei, nici a parintilor ei, era vina acestei lumi.
-Aris, nu am terminat, mai am un secret pe care nu il stii.
-Adica?
-Eu o sa plec.
-Unde?a spus fata cu voce tremuranda din cauza lacrimilor.
-Intr-o alta lume. Aris, eu sufar de o boala si azi imi e scris sa plec, scumpo. Iarta-ma!
-Te iubesc!
Femeia a zambit si a cazut in somnul vesnic.
Dupa o perioada neagra, tatal lui Aris s-a recasatorit.
Indiferent cat a vorbit Aris cu tatal ei, el nu a ascultat-o si se casatori cu acea femeie.
-Azi e ziua in care ai parasit-o pe mama, dar si pe mine. Sper sa fii fericit! spuse Aris si parasi casa parinteasca.
Unde se ducea? Nimeni si nici macar ea nu stia. Doarea sa isi asculte mama. Sa isi asculte inima si sa schimbe lumea. Isi aminti imediat ca doar baietii si printesele au dreptul la scoala .Trebuia doar sa devina baiat. Asa ca, asta facu. Si-a taiat parul de aur si a plecat spre scoala. Nimeni nu banui nimic. Toti o credeau baiat.
Asa a inceput Aris sa mearga la scoala. In fiecare zi, timp de cativa ani, si-a continuat scoala, indiferent cat de greu i se parea. Continua doar cu mama ei in gând si suflet.
Venise vremea cand Aris terminase scoala. Dupa multi ani, era in sfarsit pregatita pentru viata. Asa a inceput viata ei. A devenit un judecator respectat si peste un timp recunoscuse ca este fata.
De tatal ei, auzise ca a murit otravit de acea femeie. Ii parea rau. El fusese o etapa in viata ei. El ii spusese propozitia, care a măcinat-o toata copilaria. El facuse atat de multe pentru ea. Si acum nu mai era. Odata cu mama ei, el era inca o perioada care s-a dus ca vantul si nu se va mai intoarce.
I
sam92:
Foarte frumos!Ai talent!Felicitări!
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Chimie,
8 ani în urmă
Studii sociale,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă