Limba română, întrebare adresată de Robert36664, 9 ani în urmă

Continuați textul: Într-o împărăție mare și bogată, situată departe, la capătul cel mai întunecat al lumii, trăia o fată frumoasă și singură care nu cunoscuse lumina soarelui și mângâierea lunii. Căci departe, departe, în acea împărăție, nu cântau păsările, nu curgeau izvoarele, nu înfloreau copacii, nu miroseau florile, iar fata cea frumoasă și singură tare și-ar fi dorit să aibă pe cineva cu care să mai schimbe o vorbă.
Pe la apusul soarelui cel fără culoare de la capătul lumii, fata zări pe cer o umbră și un sunet neobișnuit îi ajunse la urechi. Umbre stranii veneau dinspre răsărit.

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de manguana75
1
iar ea era speriata . a inceput sa fuca pana a gasit o casa strenie unde s-a adaposit . venise noaptea tuna si fulgera acolo , ea cauta de mancae pentru ca era infometata . gasise o bucata de paine pe care o mancasa cu multa pofta . zarea soarele fata isi facu curaj sa iasasi sa se intoarca ,cu greu aceasta se intoarse cu bine

Răspuns de AndreandBizuOff
1
Din unbra a apărut lumina scânteietoare ce aduse în față o zână o preafrumoasă zână un crai sau domniță care semăna a minunatele zâmbete de pe amintirile ce trecuseră. o îndemna pe domniță să își dorească un singur lucru acela să poată merge în locul în care și a dorit din Poienița sugrumată de atâta negru și de păsări păsările care nu mai cântă nu mai curge o izvoare și nu flori au copaci observat o mare lumină sa îndreptat spre ea tot cu gândul nu cu faptele și acolo a deschis ochii era locul în care și a dorit privea totul simțea totul și atuncea da seama că doar să îți dorești e simplu fapt pentru a avea. de atunci fata a trăi fericită O lume mult mai frumoasă decât cerea pline de zâmbete și de fericit bine de izvoare și de păsări curgătoare a luminii scânteiere și a rămas acolo fericită pentru totdeauna.

Sper ca ți.a plăcut și sper sa primesc coroana.

Robert36664: O întrebare ai continuat textul?
AndreandBizuOff: da
Robert36664: Bine
Alte întrebări interesante