Cum să protejăm limba română în contextul globalizării
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Globalizarea este un fenomen complex, apărut în principal datorită progreselor înregistrate în primul rând în tehnologia informației și în al doilea rând în transport, atât cel de persoane, dar mai ales cel de mărfuri.
Acest fenomen pare la prima vedere să amenințe individualitățile distincte ale popoarelor lumii, datorită circulației facile și implicit a amplorii pe care o poate lua fenomenul de migrație. De asemenea, folosirea intensivă a limbii engleze ca limbă de bază în Internet și ca limbă de importanță majoră în comerțul și jurnalismul internațional pare a fi un factor de amenințare asupra identității de limbă a popoarelor lumii, inclusiv asupra limbii române.
Iar limba vorbită de o națiune este foarte importantă, întrucât ea reprezintă primul semn al identităţii unei naţiuni şi al unei culturi proprii.
Sunt așadar două direcții de acțiune pentru a proteja limba română: în primul rând promovarea patriotismului pentru întărirea sentimentului de identitate națională și în al doilea rând sprijinirea și promovarea culturii naționale. Ambele direcții de acțiune trebuie să se adreseze românilor de orice vârstă, de la primul contact cu limba română al copiilor în cadrul familiei (practic din momentul nașterii), și până la finalul vieții.
Patriotismul se clădește foarte simplu, prin cultivarea dragostei față de țară, față de națiunea română, față de tradițiile, istoria și cultura noastră. Dar pentru a cultiva această dragoste de neam și țară, faptele istorice și actele de cultură trebuie prezentate cu respectarea strictă a adevărului. După cum se știe, minciuna are picioare scurte și orice se ascunde și orice se exagerează, mai ales în domeniul istoriei, fac mai mult rău decât bine. Patriotismul trebuie construit doar pe adevăr și pe înțelegerea corectă a faptelor istorice. Ca popor, trebuie să ne asumăm identitatea noastră națională cu bune și cu rele, cu responsabilitate și curaj, pentru că, la urma urmei, nu avem nimic de ascuns. Doar așa vom ști cine suntem cu adevărat și vom putea să privim cu demnitate la cei din jur, fără să ne fie rușine să spunem că suntem români.
Studiul istoriei la școală are o importanță covârșitoare în această direcție și responsabilitatea care se află pe umerii autorilor de manuale este imensă. În ultimii 30 de ani, calitatea manualelor de istorie a scăzut puțin câte puțin, iar astăzi s-a ajuns exact la globalizare. Mult prea puține informații se prezintă din istoria noastră și mult prea mult accent se pune pe contextul internațional. S-a trecut oarecum în cealaltă extremă față de manualele epocii comuniste, manuale în care contextul internațional era prezentat mult prea sumar, iar datele despre istoria națională era abundente dar trunchiate, selectate pentru a sprijini un anumit tip de educație patriotică. Până nu se restabilește un echilibru nu putem vorbi decât de victoria globalizării, sprijinită de minimizarea prin educație a identității naționale.
A doua direcție de acțiune, cultura noastră națională, este o direcție mult mai amplă, care se adresează numeroaselor ramuri ale culturii, ca fenomen generic de exprimare a dorinței de bine și de frumos care mocnește în orice popor. În general, prin cultură se înțeleg doar actele artistice: literatura, teatrul, cinematografia, pictura, sculptura, muzica și altele asemenea, doar o parte din ele utilizând cuvântul ca mijloc de expresie.
Promovarea și sprijinirea tuturor actelor de cultură, indiferent de mijloacele de exprimare folosite, este extrem de importantă, pentru că un popor care nu-și cunoaște cultura și care nu este conștient de valoare sa este pradă sigură pentru a fi asimilat de alte popoare, care știu să-și impună propria lor cultură, propriul mod de viață, suplinind foarte ușor vidul de cultură al populației asimilate.
În general popoarele Europei occidentale, dar și alte mari sau mici popoare ale lumii, au înțeles foarte bine acest fenomen și cultura este sprijinită de stat în toate formele ei. Orice excursie cât de scurtă într-o țară occidentală sau asiatică te scufundă pur și simplu în cultura acelei țări, începând cu arhitectura pe care o vezi în fiecare secundă a vizitei și terminând cu muzeele pe care le vizitezi după voie. Pentru un vizitator român care este complet neștiutor în ce privește propria cultură și propria valoare pe scara istoriei, o astfel de imersie într-o cultură străină este copleșitoare, el ajungând să trăiască sentimentul de rușinii de a fi român, apărând astfel dorința de a scăpa de România și de a se integra trup și suflet în cultura unei țări străine.
Limba română nu poate fi desprinsă din acest context foarte larg și protejată doar ea. Limba română va fi protejată numai împreună cu istoria și cultura noastră. Limba este liantul, mijlocul de comunicare și de exprimare cel mai potrivit națiunii române, ea este marca identității noastre. Iar pentru a o proteja trebuie în primul rând să știm cine suntem și să fim mândri de cine suntem. Restul va veni de la sine.
Explicație: