Question

cum se raportează căpitanul isac la sacrificiul margai după 20 de ani, dar atitudinea sa din acele momente? mare nevoie de ajutor!!!!! coroana​

Answer 1

Răspuns:

care face parte din volumul „Hanu Ancuţei” de Mihail Sadoveanu.Neculai Isac are două portrete: un portret al povestitorului „ajuns la cărunteţă” şi un portret al personajului, tânărul erou al întâmplărilor povestite.Portretul fizic al maturului este realizat în mod direct de către naratorul generic, acesta evidenţiindvârsta („om ajuns la cărunteţă”), vestimentaţia, ce sugerează statutul social de mic boier („purta ciubote deiuft cu turetci înalte şi ilic de postav cu nasturi rotunzi de argint”, „cu o blăniţă cu guler de jder” atârnată„într-un lănţujel”) şi trăsături fizice („obraz smad”, „mustăcioară tunsă şi barbă rotunjită”, „nas vulturesc şisprâncene întunecoase”). Se notează şi un defect fizic („avea ochiul drept stâns”) care constituie punctul de plecare a povestirii lui Neculai Isac.Statutul său social reiese şi din formula de adresare folosită de comisul Ioniţă: „Nu eşti domnia ta prietenul meu Neculai Isac, căpitan de mazili?” Numele de mazili îl purtau boiernaşii care fuseseră înslujbă la domnie şi care căzuseră în dizgraţie. Ei erau organizaţi într-un corp militar de rezervă, purtândgrade militare, dar fără a împlini slujbe active. Aerul demn şi tragic al căpitanului se datorează ranguluinobiliar şi tristeţii. Venirea lui produce un efect deosebit asupra celor de la han.„El face parte dintre acei din care s-au recrutat căpitanii eroici de odinioară. ... e urmaşul claseirăzboinice moldoveneşti ... are în purtarea şi în vorba lui o descendenţă aristrocratică.” (G. Ibrăileanu)Trăsăturile morale sunt evidenţiate prin mijloace indirecte de caracterizare: sociabilitate,(zâmbind cu prietenie se integrează între drumeţii de la Hanu Ancuţei), blândeţe şi înţelepciune bătrânească(„glas moale şi blând”), poftă de viaţă (ascultă cu plăcere lăutarii şi o prinde de mână pe Ancuţa). Seadresează ceremonios şi arhaic: „Domnia ta”, „Domnilor şi fraţilor”.Auzind despre spiritul aventurier de odinioară al căpitanului de mazili, oamenii îl consideră om„cum le place”, iar în Ancuţa se trezeşte acea cochetărie a oricărei femeii în preajma unui adevărat bărbat,fie şi beneficiind numai de faima gloriei apuse, trecându-i „pe dinainte uşurel, mlădiindu-se cum ştia ea că-işade mai bine”.El povesteşte din dorinţa de a revedea trecutul, pentru a-l înţelege, căci pierderea ochiului îi dă puterea vizionară, ca unui alt clarvăzător al trecutului, Homer. Sufletul are doi ochi, unul priveşte timpul şidragostea, iar cel de-al doilea priveşte veşnicia şi intelectul. Astfel, ochiul drept ca simbol al soarelui seîndreaptă spre activitate, spre viitor, în timp ce ochiul stâng ca simbol al lunii se îndreaptă spre pasivitatespre trecut. Una din feţele sufletului este inferioară, întoarsă spre trup, cealaltă este superioară, întoarsă spreinteligenţă. Ochiul reconstituie acel abis temporal, „în neagra fântână a trecutului” căpitanul Isac intuindîncă imaginea vie a Margăi, păstrată într-un registru virtual al memoriei ancestrale.Portretul tânărului Neculai Isac este realizat prin mijloace directe de caracterizare de cătrecomisul Ioniţă care le prezintă călătorilor de la han trăsăturile morale şi fizice ale căpitanului de mazili:„voinic şi frumos – şi rău”, care „bătea drumurile, căutându-şi dragostele”, „adulmeca pe drumuri fărăhodină şi fără astâmpăr”.La fel se autocaracterizează la începutul povestirii sale şi Neculai Isac: „Eram un om buiac şiticălos”. Din acest motiv mama făcea