DAU COROANĂ
7. Povesteşte o întâmplare amuzantă petrecută în timpul unei petreceri cu grătar, organizată de prietenii tăi.
Răspunsuri la întrebare
în compania sa, era un băiat cu ochii albaștri, foarte frumos.
pe el îl plăcea verișoara mea, dar lui de ea nu.
pe mine m au așezat la masă lângă el, ne au făcut o poză și îi trimiseră lu varmea. aia nici nu o scris nimic. the end:)
Eram pe la 4 dimineața. Plecam la pescuit cu bunicul Spiridon.
Se-ndurară să meargă și prietenii mei, cei doi băieți ai
lui Cartof, croitorul de mare marcă, din capătul uliței.
Am prins ceva pești, noi copiii mai puțini. Apoi bunicul a aprins focul,
a tot pus multe vreascuri, până s-a făcut un jar puternic,
de toată frumusețea. Noi, toți, stăteam tolăniți și priveam
cum pâlpâie focul, abia mocnit, strecurat tot mai mult, printre gloduri
de jar, roșu auriu, aproape bezmetic.
Atunci, bunicul a așezat 4 pești mărișori, pe un grătar din crengi proaspete, verzi, rupte dintr-un arin de la marginea gârlei.
Mirosea fascinant, aproape ireal, iar peste 20 de minute, fiecare dintre noi savuram o incredibilă saramură de pește, alături de care bunicul
așezase câte o roșioară bine coaptă, din grădina lui binecuvântată,
și căte un codru de mămăligă, preparată, încă de cu seară, de harnica mea bunică.
Partea amuzantă e că aproape de noi , printre crengile copacilor, se tot
hârjoneau doi pui de veveriță. Noi, copiii, le-am aruncat câteva firimituri de mămăliguță, iar la un timp am observat cum, tiptil, puii de veveriță
s-au apropiat și au cules cu grijă firimiturile, cărându-le cu mare viteză
la scorbura lor.
Și puii de veveriță erau fericiți, iar noi, copiii, eram și mai fericiți !