Question

Dau coroana Va rog creați ob compunere dialog intre tine si Mihai Emienscu!!!! Dau 14 puncte pentru fiecare

Answer 1

         Eminescu, poetul nostru nepereche, fără de opera căruia noi, românii, am fi fost altfel sau poate mai săraci, a lăsat acestui popor creații în care cântă dragostea, natura, iubirea de patrie, dezamăgirea destinului etc.
         ....Cât adevăr rostea Călinescu despre marele nostru poet, Eminescu. E o plăcere desăvârșită să aflu câț scriitori renumiți l-au apreciat și i-au adus slavă. Continui să cercetez în fața calculatorului despre Luceafărul literaturii românești și cu cât descopăr ceva, tot vreau să mai cercetez... dar sunt întrerupt de soneria de la ușă... deschid... stupefacție, în fața mea e chiar EMINESCU...Nu se poate, halucinez..am rămas blocat...cumva m-am întors în timp?...
- Bună, îmi spune el, văzându-mă atât de ”speriat”, pot intra?
- Da... păi, da..puteți intra, ma bâlbâi eu încă surprins.
- Gândul și sufletul tău m-au chemat și n-ar trebui să te surprindă asta. Mai bine sa ne așezăm aici la biroul tău și să purtăm un dialog. Vrei?
N-am răspuns imediat, incercam să mădesmeticesc să conștientizez că e adevărat...chiar m-am ciupit de propia mână; mi-a intins-o și el ca să i-o ciupes, de asemenea.. Am râs...de fapt am râs amandoi. Era o persoană impunătoare, plăcută și cu simțul umorului. Am început să mă simt bine în preajma lui.
- Da, i-am răspuns eu hotărât. Sunt extraordinar de încântat să am această ocazie unică să pot să vă vorbesc.
- Atunci profită și întrebă-mă ce dorești, îmi sugeră el pe un ton calm și privindu-mă în ochi destul de pătrunzător.
- Eu aș vrea să vă-ntreb dacă puteți să-mi dați vreo ”rețetă” a creării poeziilor, mă puteți medita?
- Răspunsul la întrebarea ta e foarte simplu, mă liniști el. Tot ceea ce trebuie să faci este să admiri natura, sa-i simți răsuflarea prin adierea vântului, să-i simți supărarea prin ploi, fulgere și tunete, să-i simți bătăile inimii prin bătăile inimii tale. Răsăritul soarelui sau apusul își pot oferi emoții noi și-atât de frumoase.
- Dar pot să fac asta. Am în fața mea acestă posibilitate. (și îi indic cu mâna spre calculator).
- Am observat că cercetarea ta este realizată acolo; însă eu nu mă refer la asta. Deși apreciez avansarea tehnologiei într-o oarecare măsură, totuși eu te-ndem să ajungi mai degrabă la biblioteca școlară sau la biblioteca județeană, unde manuscrisele sunt bine păstrate și îți oferă posibilitatea să simți prin degetele tale hârtia veche, să citești într-un ambient nou și plăcut despre toată viața și activitatea mea.  Citeşte. Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfîrşit de idei şi imagini. Asfel vei putea creea.
- Mulțumesc pentru acest răspuns domnule Eminescu!
- N-ai pentru ce, copil drag, voi fi încântat dacă voi și vedea interesul tău față de ceea ce ți-am spus, căci numai prin muncă, te poți înnobila. Iar acum, te rog, îmi poți aduce un pahar cu apă? Am parcurs atâta drum până la tine...
- Bineînțeles, cum să nu! Vă aduc imediat!
 Am ieșit iute către bucătărie ca să revin cât mai repede în fața marelui poet, niciun minut nu-l vroiam pierdut... dar, când am revenit cu paharul de apă, am înlemnit în fața pragului ușii... domnul Eminescu nu mai era în camera mea. Am început sa-l caut prin toate camerele apartamentului, să-l strig, să-l implor să apară din nou...dar rugămințile mele au fost în zadar. Plecase!
         Dar un lucru mi-a rămas cert. Acum am închis calculatorul și pașii mei se-ndreaptă spre bibliotecă. Acolo am sa-l regăsesc din nou...Vin eu la tine, domnule Eminescu!