De cate feluri este pronumele
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Pronume personal
Pron de politete
Pron reflexiv
Pron relativ
Pron demonstrativ
Pronume posesiv
Pron pronominale (nehotărât, negativ, interogativ)
Răspuns:
Pronumele este o parte de vorbire flexibilă, prezentă în majoritatea limbilor, care ține locul unui substantiv atunci cînd participanții la dialog cunosc sau înțeleg din context obiectul sau persoana numită de acesta. Pronumele este o clasă de cuvinte eterogenă; uneori pronumele adaugă informații suplimentare despre substantivul înlocuit: respectul vorbitorului, identitatea obiectului numit cu un altul, absența obiectului etc.
În limba română pronumele se clasifică după cum urmează.
Clasă Exemple
Cu forme personale
Pronume personal eu, voi, el, dînsul
Pronume personal de politețe dumneavoastră, dumneata, dumnealui
Pronume reflexiv se, sine, își
Pronume posesiv (ai) mei, (al) său, (a) sa
Pronume de întărire însumi, înșivă
Fără forme personale
Pronume demonstrativ acesta, ăsta, aceea, același
Pronume interogativ cine, ce, care, cît
Pronume relativ care, ceea ce, cine
Pronume nehotărît unul, unii, cineva, altul, oricare, vreunul
Pronume negativ nimeni, nimic
Observație. În funcție de context, o parte din exemplele indicate pot aparține unei clase de pronume sau alteia, ori pot fi chiar alte părți de vorbire. De exemplu „care" poate fi pronume interogativ sau relativ, iar „ce" poate fi atît pronume (relativ sau interogativ) cît și adjectiv, conjuncție, adverb sau interjecție.
Alte limbi pot avea o altă clasificare a substantivelor, cu clase în plus sau în minus față de cele din acest tabel. De exemplu în unele limbi (ca de exemplu în engleză) lipsesc pronumele de politețe, iar alte limbi (de exemplu japoneza) pot să nu aibă deloc pronume propriu-zise.
În gramatica limbii române numeralele formează o parte de vorbire separată, deși în cadrul propoziției aceste cuvinte pot juca un rol similar cu cel al adjectivelor, substantivelor și pronumelor. De exemplu în propoziția „Tu ai trei mere, iar eu am numai două" cuvîntul două înseamnă „două mere", deci conține și sensul exprimat de substantivul mere, astfel comportîndu-se ca un pronume; în alte limbi (de pildă în engleză) într-o astfel de situație cuvîntul două este considerat pronume
Sper ca e bine