De ce ne atrage fantasticul ?? Explicați asta în 10-15 rânduri , dau coroană :D
Răspunsuri la întrebare
Atât fantasticul, cât şi visul sunt refugii absolut necesare omului. Fără vis, omul nu poate supravieţui decât şapte zile. Experienţele făcute pe pisici au confirmat acest adevăr tragic. Fantasticul conţine şi el nevoia de a evada din realul prea concret, din cotidian. Pe de altă parte, e clar că atât fantasticul, cât şi visul au o funcţie cognitivă, gnoseologică şi ontologică. Având nevoie de un real cât mai puternic, fantasticul ne atrage atenţia asupra lui, ne face să-l cunoaştem mai bine, să acordăm atenţia cuvenită detaliilor. Visul, la rândul său, prin funcţia sa de premoniţie, poate avertiza şi chiar schimba un destin individual.
Visul şi fantasticul se află într-o relaţie de inerenţă. Fară atenţia acordată visului de către romantici (germani, în primul rînd), fantasticul ar fi fost o apariţie mult mai târzie, aparţinând poate simbolismului sau, mai sigur, suprarealismului. La fel, fără a resimţi fiorii fantasticului, voluptatea coşmarului, visul romantic ar fi fost searbăd şi roz, sufocat de prea multă lumină.
Într-o carte extraordinară, cea mai clară radiografie a romantismului, intitulată sugestiv „Sufletul romantic şi visul”, Albert Béguin pune, ca principală preocupare teoretică şi practică (prin texte beletristice), visul, o dominantă absolută a sufletului romantic. De fapt, criticul francez extinde aproape peste marginile admisibile relaţia dintre vis şi starea de veghe:
„Orice epocă a gândirii umane s-ar putea defini, cu destulă profunzime, prin relaţiile pe care le stabileşte între vis şi starea de veghe.”