de scris un text despre Prâslea
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
A fost odată un împărat care avea o grădină foarte frumoasă. În fundul grădinii se afla un măr care făcea mere de aur. Când se coceau, venea cineva şi le fura. Niciun oştean şi nici un paznic nu putuseră să prindă hoţii.
Împăratul avea trei fii. Când s-au făcut mari au zis că păzesc ei mărul. În primul an, când s-au copt merele, fiul cel mare s-a dus noaptea să le păzească. A adormit, au venit hoţii şi le-au furat. Anul următor, fiul cel mijlociu a păţit la fel. După un an a venit rândul lui Praslea, cel mai mic dintre frați, dar voinic iscusit.
Prâslea cel voinic şi-a pus un ţăruş în faţă şi unul în spate, ca să se lovească atunci când adoarme şi îi cade capul. A rămas treaz şi a auzit hoţii în puterea nopţii. A tras câteva săgeţi spre pom şi au fugit. Dimineaţa i-a dus mere de aur tatălui său. Împăratul a fost foarte bucuros şi l-a lăudat, spre necazul fraţilor mai mari.
În grădină rămăseseră urme de sânge de la hoţi şi fraţii au pornit să-i găsească. Au mers multă vreme după dâra de sânge, care s-a oprit la o prăpastie foarte adâncă. După ce au încercat cei doi frați mai mari, dar nu au reuşit, Prâslea cel voinic a coborât cu o frânghie groasă şi lungă până în fundul prăpastiei. Acolo era tărâmul celălalt.
Prâslea cel voinic găsi hoţii merelor. Erau trei zmei, frați, care furaseră şi trei fete de împărat. El îi ucise pe toţi. Fetele pocniră din nişte bice şi transformară palatul fiecărui zmeu, cu tot ce era în el, în câte un măr de aur. Ajunseră la frânghie, Prâslea cel voinic o legă pe fata cea mare, care pusese mărul ei de aur în sân şi un bilet în care el scrisese că va fi soţia fratelui cel mare.
Fraţii o ridicară pe fata cea mare, apoi pe cea mijlocie, menită fratelui mijlociu, apoi pe cea mică, a lui Prâslea. Mărul acesteia însă, îl opri voinicul. Când îi veni şi lui rândul să fie tras sus, îi dădu prin minte să lege un bolovan mare în locul lui. Cam simţise el că fraţii îi puseseră gând rău. Într-adevăr, aceştia traseră bolovanul până la jumătatea drumului, apoi îi dădură drumul jos şi Prâslea cel voinic rămase pe tărâmul celălalt.