Demonstrație nuvela "Popa Tanda" de o pagina.
Răspunsuri la întrebare
Popa Tanda
Nuvela ,, Popa Tanda” de Ioan Slavici prezintă prin intermediul firului narativ, a personajelor, a locurilor împletite în naraţiune, dialog, descriere şi monolog viaţa ţăranilor ardeleni în adevărul ei.
Titlul nuvelei, ,, Popa Tanda” , format din două substantive: ,, popa” . comun, articulate- şi ,, Tanda” – propriu evidenţiază atributele eroul central, născute din zicerea sătenilor; ,, Tanda” fiind preluat de la verbul .. a tândăli” sinonim cu a lenevi, stare generală a sătenilor din Săriceni.
Tema nuvelei oferă cititorului transformarea satului Săriceni dintr-o aşezare săracă în una prosperă doar datorită noului preot: preotul Trandafir.
Textul este o nuvelă. Ea, nuvela, aparţine genului epic în proză, cu un singur fir narativ care urmăreşte un conflict unic pe al cărui traseu se regăseşte un număr succint de personaje, acţiunea având meritul creionării unui personaj unic, acesta fiind preotul Trandafi, zis popa Tanda.
Întreaga scriere a lui Ioan Slavici se desfăşoară pe parcursul a trei secvenţe epice derulate sub cele cinci momente ale subiectului.
Astfel în expoziţiune este conturat chipul preotului Trandafir, precum şi imaginea satului în care ajuns: Săriceni.
Preotul Trandafir, poreclit ,, Tanda” de săteni, fusese mutat în Săriceni datorită firii sale lipsite de tact. Preot sincer, direct, greoi, născut sub zodia ,, cuvântului” este adus datorită atitudinii pe meleagurile sărăciei.
Ioan Slavici construielte, astfel, chipul preotului ca model spiritual al satului românesc. Prin intermediul caracterizării directe, preotul este descris ca fiind om harnic, energic, strângător şi de ispravă. Cumpătat şi drept în atitudini şi, deşi nu-i născut sub zodia diplomaţie, râmâne un om bun şi grijuliu cu cei de lângă el – familia sa, dar şi cea lărgită – enoriaşii parohiei.
Caracterizarea indirectă vine în completarea zidirii preotului Trandafir, pe noul său nume ,, popa Tanda”. El, om învăţat, încearcă prin vorba blândeţii să schimbe atitudinea sătenilor, dar vorba sa calmă, transpusă apoi în ocară determină doar un dublu conflict: interior şi exterior, cu el însuşi şi cu sătenii, precum şi al doilea moment: intriga.
Acest aspect îl determină să caute soluţii deoarece este şi ambiţios şi hotărât. Schimbarea o începe cu propria sa persoană, astfel are loc desfăşurarea acţiunii.
El – soţ şi tată iubitor- aduce prosperitatea în familia sa. Devine pildă, exemplu de hărnicie pentru săteni şi întreaga sa atitudine dă rod. Sătenii îl urmează, satisfacţia muncii dând roade şi bucurie.
Deznodământul, finalul nuvelei, îl prezintă pe eroul central printr-un epitet triplu: ,, verde, vesel şi harnic” înconjurat de dragostea celor dragi şi de respectul sătenilor.
Popa Tanda, personajul principal al nuvelei cu acelaşi titlu, rămâne modelul spiritual al satului românesc, care, prin puterea bunului exemplu poate aduce schimbarea, poate dărui belşugul material şi spiritual.
Textul ,, Popa Tanda" de Ioan Slavici rămâne o operă literară epică, de întindere medie, accentul fiind pus pe creionarea personajului de-a lungul unui singur fir narativ şi mai puţin pe acţiune ceea ce conduce la ideea că scrierea este o nuvelă realistă îmbrăcată în iz curat de poveste.