Descrie locul unde ar vrea sa plece Niska ((( din Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade)))) , aca cum ti-l imaginezi:
Intr-un mod poetic , folosind mijloace artistice.
Intr-un mod stiintifico-fantastic , folosind termeni din acest domeniu .
Un loc al bunatatilor gastronomice
50 p+coroana
Răspunsuri la întrebare
Niska vrea sa plece, acum. Nu stie unde, nu stie cu cine...Cred ca stiu eu..Intr-un vis. Am nevoie de prietenia ei, dar nu izbutesc intotdeauna sa o alatur sufletului meu.
Va pleca. Se pare ca isi poate controla transferul spatiotemporal folosind al treilea ochi, cel pineal. Dispare intr-un vartej doar aparent haotic de pietricele de timp si secunde dar aliniate dupa un alt algoritm.
Ajunge. Evident nu exista niciun reper...E lumina, nu se vad stelele, nu se poate orienta..., totul arata altfel. O alta lume? un alt system?
Constructii imense, evident artificiale, desi de dimensiunea muntilor. Ciudat..nu se observa nimic in miscare...ferestre imense. Si multa liniste.
incet, prinde curaj...Porneste pe o margine ce aduce cu un trotuar... Brusc, este inconjurata de niste siluete vag umanoide ...Pareau prezente, dar ceva tremurator sugera mai curand ca sunt holograme proiectate in preajma ei..
un gand exterior ii ajunse in spatial constiintei :
Este interzisa iesirea in timpul zilei ! suna incet, dar ferm, mesajul implantat in mintea ei. Vino cu noi, si intri prin prima fereastra deschisa. Repede, sunt radiatii periculoase
Supusa si nedumerita, pasi incet in urma ssiluetelor unduitoare. In 5 minute se ivi o deschidere larga in zidul enorm din apropiere...Siluetele o ajutara sa treaca, ceea ce puse sub incertitudine stadiul de holograma.
Patrunse in incaperea larga. Singura. In interior nu era nimeni..Mese si scaune si o platform sofisticata ce semana cu un utilaj tehnic. Recipiente si conducte elegant impletite...dar era ceva ethnic, nu avea niciun dubiu.
alaturi, o rama translucida in care, in momentul in care o atinse aparu o imagine stralucitoare. Era o portocala...doar se gandi la ea, si portocala se rasuci lenes...cu un zgomot infundat, din recipientele complicate se ivi o portocala reala.. intr-un bol micut, potrivit cu dimensiunea fructului...o manca, fiind insetata...in cateva minute reusi sa foloseasca rama..era sufficient sa se gandeasca la ceva comestibil, si aparatul il genera, intr-o maniera apetisanta si imediat disponibila.
Brusc, constata ca ii e foarte foame... Se concentra pe imaginea unui pranz copios, si din aparate au inceput sa apara rand e rand farfurii aburinde cu fel si fel de specialitati...
A mancat pana nu mai putea ...dar totul era atat de bun incat nu se indura...
se opri...incerca sa inteleaga ceva...unde erau locuitorii? cine producea energia? sintetizatoarele de mancare erau exceptionale, dar unde erau stapanii??
Inspecta incaperea, nu era nicio alta intrare decat fereastra. isi lua inima in dinti, trecu pervazul, merse cativa pasi si gasi alta fereastra...Acolo, surpriza. In incapere se aflau doua finite gigantice, care mancau continuu. Aveau aripi, mici, probabil ca fiintele erau zburatoare, dar din pricina obezitatii nu puteau sa se mai miste,
Brusc, se trezi. Era inapoi, in lumea cunoscuta,