descrie politica externa promovata de romania in perioada interbelica
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Problemele organizării lumii după prima conflagrație mondiala au constituit obiectul Conferinței de pace de la Paris (1919-1920).Prezenta la aceasta Conferința, Romania a acționat pentru obținerea confirmării pe plan International a hotărârilor adoptate in cursul anului 1918 de poporul roman privind aiurirea statului National unitar roman. Conferința păcii de la Paris era chemata sa dea consacrare juridica internaționala noului statut teritorial si politic al statului roman, prin recunoașterea principiului nationalitatilor si al autodeterminării popoarelor, prin respectarea drepturilor legitime ale poporului roman asupra teritoriului sau National. in practica însa lucrurile s-au dovedit a fi mult mai complicate si dificile. Deși, potrivit tratatului din 4/17 august 1916, Romania trebuia sa se bucure la Conferința păcii de drepturi egale cu celelalte tari semnatare, ea a fost inclusa in rândul statelor cu "interese limitate', putândparticipa la dezbateri numai atunci când era invitata, dreptul de decizie aparținând "Consiliului celor Patru' (Marea Britanic, Franța, Italia si SUA), in Comisia teritoriala, inclusiv inComitetul pentru studierea chestiunilor teritoriale privind Romania, delegații romani nu au fostadmiși.După ample discuții, începute in Comisia teritoriala la 11 februarie 1919, Consiliul Suprema stabilit, la 11 iunie 1919, granița dintre Romania si Ungaria, iar la 13 iunie 1919, cea dintreRomania si Regatul Sarbo-Croato-Sloven, prin care se recunoștea actul istoric al unirii Transilvaniei cu Romania.