Descrie scolile in care a invatat Nica , ce materii se invatau, ce profesori aveau , cum se desfasurau orele, cum erau evaluati- Amintiri din Copilărie. Va rog!!! URGENT !!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Intr-una dintre cele mai frumoase scrieri ale sale, Amintiri din copilarie, Ion Creanga ne povesteste despre primii sai ani de viata petrecuti in satul natal, Humulesti. Cel mai mare dintre copiii Smarandei si al lui Ion al lui Stefan a Petrii Ciubotarul, Nica a fost rasfatatul mamei sale, mereu convinsa ca feciorul ei e “baiet destept”.
Primul an de scoala l-a urmat acasa, in Humulesti, la scoala ridicata de parintele Ioan, langa biserica, unde l-a avut dascal pe badita Vasile, “un holtei zdravan, frumos si voinic”. Acolo a invatat Nica sa citeasca, alaturi de o multime de baieti si fete din Humulesti, dar mai ales alaturi de Smarandita, fata popii “o zgatie de copila agera la minte si asa de silitoare, de intrecea mai pe toti baietii si din carte, dar si din nebunii”. Ca orice scoala respectabila din acele vremuri, si cea din Humulesti avea un scaun cu nume: Calul Balan, pe care toti cei pedepsiti incalecau pentru a fi “mangaiati” de catre Sfantul Nicolae, “un dragut biciusor de curele, impletit frumos”. Cand insa badita Vasile a fost dus fara voia sa la oaste, scoala a ramas pustie si cativa copii s-au mai tinut dupa parintele Ioan care i-a mai dascalit o vreme intr-ale bisericesti.
Nestiutoare de carte, ca mai toti satenii la acea vreme, mama lui Nica a invatat slovele odata cu el, din ceaslov, ajutandu-si feciorul la invatatura. Din cartile bisericesti pe care Nica le avea ca manuale, mama sa a inteles cat de important este sa fii om cu carte. De aceea, ea a staruit pe langa tatal lui Nica sa-l trimita pe fecior undeva la scoala. Desi tatal sau nu credea ca baiatul merita banii, a fost de acord sa-l lase pe bunicul sau, David Creanga, sa-l duca pe Nica impreuna cu fiul sau, Dumitru, la scoala din Brosteni, la profesorul Nicolai Nanu. Drumul lung, catre munti, Nica nu l-a inceput prea bine: chiar dupa ce au parasit Humulestii pe un ger aspru, baiatul a cazut in apele Ozanei si a trebuit sa mearga mai departe ud pana la piele. La Pipirig, lasat de indata in grija bunicii sale, aceasta l-a imbracat in straie uscate si l-a pregatit pentru drumul spre Brosteni cum numai ea s-a priceput.
La Brosteni, Nica si Dumitru au fost lasati in gazda la o sateanca, Irinuca, ce avea o cocioaba cu doua capre raioase. Scoala din Brosteni a fost o experienta noua pentru cei doi baieti: pentru inceput profesorul Nanu le-a taiat de tot pletele. La scurt timp dupa aceea, insa, baietii au luat raie de la caprele Irinucai. Cum la scoala nu-i mai primea, iar Irinuca nu stia cum sa-i vindece, baietii au ramas acasa tratandu-se singuri cu lesie, fara sa reuseasca sa scape de ea. Intr-o insorita zi de primavara, baietii, ramasi singuri in bordeiul Irinucai, au urcat muntele de deasupra casei ei si, din joaca au urnit o stanca ce s-a pravalit apoi la vale, chiar pe casa femeii, omorandu-i o capra. Ca sa scape de belea, Nica si Dumitru au luat la repezeala o pluta si au plecat pe Bistrita catre Borca, unde traia fratele lui Dumitru, iar de acolo inapoi spre Pipirig, la casa bunicilor. Induiosata si bucuroasa pana la lacrimi de intoarcerea baietilor, bunica i-a vindecat de raie in cateva zile, dar Nica nu s-a mai intors niciodata la scoala din Brosteni.