descrierea istorică a lui Ștefan cel Mare VA ROG URGENTTT
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Ștefan cel Mare este considerat o personalitate marcantă a istoriei României, înzestrată cu mari calități de om de stat, diplomat și conducător militar. Aceste calități i-au permis să treacă cu bine peste momentele de criză majoră, generate fie de intervențiile militare ale statelor vecine fie de încercări, din interior sau sprijinite din exteriorul țării, de îndepărtare a sa de la domnie. În timpul domniei sale Moldova atinge apogeul dezvoltării sale statale, cunoscând o perioadă îndelungată de stabilitate internă, prosperitate economică și liniște socială.
Pe plan intern și-a bazat regimul pe o nouă clasă conducătoare formată din oameni proveniți preponderent din mica boierime, ridicați la demnități pe baza meritelor militare, loialității față de domn sau a înrudirii apropiate cu acesta. De asemenea a sprijinit foarte mult dezvoltarea răzeșimii prin împroprietăriri colective ale obștilor de răzeși, în special în urma războaielor și bătăliilor purtate, fapt care i-a asigurat loialitatea acestei clase, liniștea socială în țară și forța umană pentru a avea o armată de masă -„oastea cea mare”.
Pe plan extern a reușit să ducă o politică realistă având două mari linii directoare: impunerea sau susținerea unor conducători favorabili în țările vecine mici – Țara Românească și Hanatul Crimeii – și o politică de alianțe care să nu permită nici uneia din marile țări vecine – Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei să obțină o poziție hegemonică față de Moldova. A încercat, fără succes, realizarea unui sistem de alianțe internaționale împotriva turcilor, trimițând soli la Papa de la Roma, Veneția, Ungaria, Polonia, Cehia și Persia.
În plan militar a urmărit două direcții majore de acțiune. Prima a fost crearea unui sistem de fortificații permanent la granițele țării - în timpul său construindu-se sau dezvoltându-se rețeaua de cetăți ce cuprindea cetățile de la Suceava, Neamț, Crăciuna, Chilia, Cetatea Albă, Tighina, Orhei, Lăpușna și Hotin. Cea de-a doua direcție majoră a fost crearea unei armate moderne cu o componentă permanentă, profesionistă și semiprofesionistă și o componentă de masă, formată din corpuri de răzeși înarmați, mobilizați în cazul marilor campanii militare.
Pe parcursul domniei a dus peste 40 de războaie sau bătălii, marea lor majoritate victorioase, cele mai semnificative fiind victoria de la Baia asupra lui Matei Corvin în 1467, victoria de la Lipnic împotriva tătarilor, în 1469 sau victoria repurtată în Bătălia de la Codrii Cosminului asupra regelui Poloniei Ioan Albert, în 1497. Cel mai mare succes militar l-a reprezentat victoria zdrobitoare din Bătălia de la Vaslui împotriva unei puternice armate otomane conduse de Soliman-Pașa - beilerbeiul Rumeliei, la 10 ianuarie 1475. În urma pierderii acestei bătălii, În anul următor sultanul Mehmed al II-lea va conduce în persoană o expediție în Moldova încheiată cu înfrângerea armatei Moldovei, în bătălia de la Valea Albă-Războieni.
După 1476, Ștefan a fost nevoit să accepte suzeranitatea Imperiului Otoman, obținând condiții foarte bune pentru Moldova. În schimbul unui tribut anual modic, țara își conserva intacte instituțiile și autonomia politică internă.
Ștefan cel Mare a fost un mare sprijinitor al culturii și al bisericii, ctitorind un număr mare de mănăstiri și biserici atât în Moldova, cât și în Țara Românească, Transilvania sau la Muntele Athos. Pentru aceste merite a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, cu numele de Ștefan cel Mare și Sfânt, la 20 iunie 1992.
A fost căsătorit de trei ori, cu Evdochia - fiica marelui cneaz de Kiev, Maria din Mangop - din familia imperială bizantină și Maria Voichița - fiica lui Radu cel Frumos, căsătorii în care s-au născut șapte copii. Începând cu 1497 l-a asociat la domnie pe fiul său Bogdan al III-lea, care-i va succede la tron. A murit la 2 iulie 1504 fiind înmormântat la Mănăstirea Putna.
Răspuns:
Stefan cel Mare a domnit intre anii 1457 si 2 iulie 1504, avand cea mai lunga domnie din istoria Moldovei. A urcat pe tron ajutat de 6 mii de viteji trimisi de Vlad Tepes din Tara de Jos. Dupa ce l-a alungat pe Petru Aron care-i ucisese tatal, pe Bogdan al II-lea, si care urmarea sa inchine tara turcilor. Stefab este aclamat Domn de Tara Moldovei pe campul de Direptate pe apa Siretului. Este uns domn de mitropolitul tarii Teoctist. Pe plan intern Stefan s-a impus in ochii poporului ca un domn iubitor de tara de dreptate. Principala grija a lui Stefan a fost apararea Moldovei. Seria luptelor pentru apararea Moldovei a dus-o Stefan atat cu turci cat si cu crestini. In 1469 cucereste Cetatea Chiliei, cetate port la Marea Neagra. In 1467 il invinge pe Matei Corvin la Baia. In 1497 il invinge la Codrii Cosminului pe regele Poloniei. In 10-11 ianuarie 1475, victoria de la Podul Inalt, Vaslui, impotriva lui Mahomed al II-lea. Dupa victoria de la Vaslui a trimis o scrisoare principilor crestini. Scopul acesteia era de a constata crestinatatea de rolul Moldovei. In apararea Moldovei "Moldova este o poarta a crestinatatii, care daca ar cadea, toata crestinatatea ar fi in mare primejdie". In 1476 are loc lupta de la Razvoieni pe care Stefan o pierde intr-o prima faza, dar si-a refacut armata si i-a alungat pe turci din tara. In 1484 Moldova pierde Cetatea Chilia si Cetata Alba. In aceste conditii, oarecum de izolare a Moldovei, Stefan accepta plata tributului, pastrandu-si autonomia. A fost inmormantat la Putna, 2 iulie, fiind asociat de intreaga crestinatate ca un "Stralucitor Apus de Soare".